Dorel Bondoc: REPERTOIRE OF FORTIFICATIONS FROM THE NORTHERN PART OF THE LOWER DANUBE ROMAN LIMES IN LATE ROMAN AGE

Repertoriul fortifica�iilor

2. Pan�evo, reprezint� un pandant nord-dun�rean al marii baze militare de la Singidunum, unde-�i avea sediul legiunea a IV-a Flavia. H�r�ile localit��ii Pan�evo �ntocmite de G. Bordener �n 1718 �i de contele Marsigli �n 1726, sugereaz� existen�a aici a unui quadriburgium cu turnuri p�trate la col�uri, neidentificat �nc� pe teren, probabil actualmente suprapus de a�ezarea modern�. �nt�mpl�tor pe strada Braca Jovanovi�, la nr. 15, au fost descoperite peste 50 de c�r�mizi romane cu �tampile apar�in�nd legiunilor a IV-a Flavia �i a VII-a Claudia, laolalt� cu resturi de construc�ii, ceramic�, fragmente sculpturale �i vestigii ale culturii sarmate.
Quadriburgium-ul de la Pan�evo a fost ridicat cel mai probabil �n timpul lui Diocle�ian a c�rui domnie este semnificativ� pentru limesul t�rziu de la Dun�rea de Jos, dar �i pentru construc�iile de acest tip. Sf�r�itul fortifica�iei poate fi legat de cel al castrului de la Singidunum care �n 441 este devastat de huni.
IDR, III/1, p. 30 (cu bibliografia);
Maja Dordevi�, �n Roman Limes ..., p. 126 �i urm.
D. Benea, Dacia sud-vestic� ..., p. 72.

3. Constantia - Contra Margum (Kuvin); numele antic al fortifica�iei a fost stabilit prin coroborarea izvoarelor literare: Notitia Dignitatum, XLI, 33 �i Priscus Panites, 1. Cum reiese din titulatur�, acest punct militar trebuie plasat la nordul Dun�rii �n fa�a localit��ii Margum (Orasja), undeva �n zona Kuvinului de ast�zi. �n lipsa unor cercet�ri arheologice sistematice, h�r�ile mai vechi �i descoperirile �nt�mpl�toare cap�t� o importan�� major�.
Harta lui Marsigli prezint� pentru Kuvin un complex de dou� fortifica�ii: prima patrulater�, secunda triunghiular�.
O hart� militar� a Kuvinului, din 1788, indic� o a�ezare triunghiular�. Compararea celor dou� h�r�i ridic� problema localiz�rii unei fort�re�e romane t�rzii de form� triunghiular�, undeva �n centrul Kuvinului modern.
Din �nsemn�rile lui Marsigli mai reiese descoperirea unei stele funerare apar�in�nd lui L. Valerius, fost centurion �n legiunea a IV-a Flavia Felix. �n sf�r�it, mai multe c�r�mizi ce poart� �tampila legiunii a VII-a Claudia completeaz� tabloul informa�iilor referitoare la aceast� localitate.
Ridicarea fort�re�ei Constantia - Contra Margum trebuie pus� pe seama lui Constantin cel Mare sau a fiului s�u Constantius al II-lea, a�a cum reiese din titulatura purtat�, precum �i din Notitia Dignitatum: castrum Augustoflavianensis, ambii �mp�ra�i purt�nd gentilicul Flavius. Distrugerea sa este legat� de invazia hunilor: �n anul 434 solia condus� de Priscus Panites i-a g�sit pe ace�tia st�p�ni pe cetate, deci este posibil s� fi fost distrus� la acea dat�.
Priscus Panites, 1;
Notitia Dignitatum, XLI, 33; IDR, III/1, p. 30-32;
N. Gudea, �n Drobeta, V, 1982, p. 106 (cu bibliografia);
D. Benea, Din istoria militar� a Moesiei Superior �i a Daciei, Cluj, 1983, p. 192-193;
M. Dordevi�, op. cit., p. 128 �i urm.

4. Insula Sapaja - fortifica�ie de tip quadriburgium, av�nd urm�toarele dimensiuni: 92,5 x 92 x 93 x 92 m. Laturile sunt orientate pe direc�ia punctelor cardinale, iar turnurile de col� au forma patrulater� (6,20 x 6,20 m). Cercetat� sistematic �ntre anii 1967-1970 fortifica�ia avea zidurile din piatr�, altern�nd cu �iruri de c�r�mizi pentru nivelare. Au fost puse �n eviden�� o poart� situat� pe mijlocul zidului sudic �i �nc� un turn interior. Importan�a excep�ional� a fortifica�iei const� �n situarea sa �n vecin�tatea v�rs�rii r�urilor Nera �i Cara� �n Dun�re. A�a s-ar putea explica dimensiunile sale relativ mari. Un punct de o asemenea importan�� nu putea sc�pa neobservat de Marsigli �i mai �nainte de contele Mercy, care l-au �nregistrat �n h�r�ile lor. Investiga�iile arheologice au fost prejudiciate de starea oarecum precar� a fortifica�iei care, �n 1739, a fost aruncat� �n aer de c�tre austrieci, conform punctul 6 al p�cii de la Belgrad.
Sus�inut� pe malul sudic de fortifica�ia de la Ram �i pe cel nordic de avanpostul de la Banatska Palanka, cetatea de pe insula Sapaja completa unul dintre cele mai �nt�rite puncte de trecere ale Dun�rii �n acest sector. �n stadiul actual al cercet�rilor se poate aprecia c� fort�rea�a din insula Sapaja a fost ridicat� �n timpul lui Constantin cel Mare, cel mai probabil dup� victoria din anul 322 asupra sarma�ilor. Aceast� ipotez� este sus�inut� de circula�ia monetar� �i de tehnica de construc�ie. Descoperirile de factur� sarmatic� trebuiesc puse pe seama unor mercenari (foederati) �nrola�i �n r�ndurile armatei romane.
�n ciuda distrugerilor de pe limes, posterioare anului 378, se pare c� prima distrugere a fortifica�iei se datoreaz� hunilor, la �nceputul sec. al V-lea. Ea va fi ref�cut� mai t�rziu �n timpul �mp�ratului Iustinian. Identificarea fortifica�iei �n lumina izvoarelor literare (Notitia Dignitatum, Novela a XI-a, Procopius) este dificil� dat� fiind pu�in�tatea informa�iilor �n aceast� direc�ie. Sunt de re�inut dou� opinii semnificative:

• Danica Dimitrijevi�, conform c�reia pe insula Sapaja se afl� Laederata-Litterata;
• Al. Jovanovi�, care �n c�utarea aceleia�i Laederata, consider� c� fort�rea�a din insula Sapaja s-ar fi numit Nova Laederata; astfel s-ar justifica plasarea de c�tre Procopius a celei dint�i �n fa�a unei cet��i numit� Novae.

5. Banatska Palanka, fortifica�ie roman� t�rzie, neidentificat� pe teren. Existen�a sa este confirmat� de cele dou� c�r�mizi �tampilate cu numele a doi praefecti ai legiunii a VII-a Claudia: Adventinus �i Eufemus, precum �i de circula�ia monetar� din aceast� vreme (emisiuni de la Diocle�ian p�n� la Teodosius al II-lea). �n dizer-ta�ia sa despre localizarea Laederatei, Al. Jovanovi� consider� c� fortifica�ia de la Banatska Palanka s-ar fi numit Translederata, lucru nedovedit �ns� de nimic. �n a�teptarea unor cercet�ri arheologice care �n primul r�nd s� identifice pe teren situl arheologic �n discu�ie, nominalizarea de mai sus a fortifica�iei de la Banatska Palanka, precum �i alte �ncerc�ri de acest gen, r�m�n la stadiul de ipotez�. Faptul c� at�t tezaurul c�t �i monedele izolate descoperite aici sf�r�esc la Teodosius al II-lea, �ndrept��esc stabilirea momentului de sf�r�it al presupusei fortifica�ii, c�ndva la �nceputul sec. al V-lea.
E. Chiril�, N. Gudea, I. Stratan, Trei tezaure ..., p. 66, nr. 1;
IDR, III/1, p. 34-39;
N. Gudea, �n Drobeta, V, 1982, p. 107;
Al. Jovanovi�, �n Roman Limes ..., p. 69-72;
D. Benea, Dacia sud-vestic� ..., p. 72.

6. Vr�ac; siturile arheologice din parcul ora�ului sunt acoperite �n �ntregime de cl�diri moderne, totu�i pu�inele descoperiri atest� o posibil� sta�ionare roman� �n perioada t�rzie. Vestigiile romane se g�sesc pe teritoriul ora�ului laolalt� cu cele de factur� sarmatic� �i �ntre ele sunt de re�inut c�teva �tampile ale legiunii a VII-a Claudia. O vexila�ie a acestei unit��i militare se afla S(UB) C(URA) MUCATR(A)E PR(AE)P(OSITUS). La aceast� situa�ie mai sunt de ad�ugat �i cele �ase tezaure monetare descoperite �n zon�; majoritatea monedelor sunt emise �n timpul lui Constantin cel Mare �i al fiilor s�i. Este posibil s� avem de-a face cu o fortifica�ie mai veche ref�cut� �n sec. al IV-lea. �n vecin�tatea Vr�ac-ului, la Vatin, a fost semnalat� o descoperire de excep�ie, const�nd dintr-o br��ar� de aur inscrip�ionat� �n interior �i exterior dup� cum urmeaz�:
a) D(OMINO) N(OSTRO) CONSTANTI
b) MAT GOG(OS).
A fost datat� �n sec. al IV-lea �n anii 338-339, dup� victoria repurtat� de �mp�ratul Constans asupra sarma�ilor (IDR, III/1, p. 128-130).
E. Chiril�, N. Gudea, I. Stratan, Trei tezaure ..., p. 70, nr. 22;
IDR, III/1, p. 124-128;
N. Gudea, �n Drobeta, V, 1982, p. 104;
M. Dordevi�, �n Roman Limes ..., p. 132.

7. Tibiscum (Jupa); �n perioada roman� t�rzie a continuat s� fie folosit vechiul castru, c�ruia i s-au ref�cut zidurile de incint� vestic �i estic. Pentru aceste refaceri nu s-au dezafectat vechile construc�ii, ci s-au aplicat �plombe� din piatr� de carier� nefasonat� sau din monumentele epocii anterioare. �n principia fostului castru a fost ref�cut� instala�ia de �nc�lzire cu hypocaust. Vecin�tatea castrului este ocupat� de un vicus militar a c�rui folosire �i �n epoca t�rzie a fost dovedit�. Pentru locuire s-au redimensionat vechile edificii prin compartimentare, rezult�nd astfel camere mai mici cu ziduri groase de cca. 0,50 m din piatr� de r�u �i c�r�mizi legate cu mortar de slab� calitate.
Descoperirile mai constau �n ceramic� roman� t�rzie, un cuptor de ol�rie, �igle, olane, m�rgele (atelier de sticl�rie). O men�iune aparte merit� circula�ia monetar�; cu excep�ia monedelor izolate este de luat �n considerare un tezaur compus din 971 piese de bronz, cele mai multe fiind emise �n timpul lui Constantius al II-lea. Semnificativ este faptul c� ultima moned� provine de la Valentinianus I. Materialele epigrafice din aceast� perioad� rezid� �n �tampile MID, PCH �i poate LEG IIII FL (D. Benea, P. Bona, Tibiscum, p. 10). Actualmente este greu de precizat c�rei provincii va fi apar�inut avanpostul militar de la Tibiscum: Moesiei Prima (cf. O. Toropu, �n Oltenia. Studii �i Comunic�ri, V-VI, 1986, p. 48 - harta) sau Daciei Ripensis (cf. D. Benea, Dacia sud-vestic� ..., p. 140). �n tot cazul sf�r�itul s�u nu poate data mai t�rziu de tulbur�rile posterioare anului 378.
M. Moga, �n ActaMP, VII, 1970, p. 135-149;
E. Chiril�, N. Gudea, I. Stratan, op. cit.; p. 5-14;
IDR, III/1, p. 145-232;
D. Benea, �n Tibiscum, VI, 1986, p. 241-256;
Idem, Dacia sud-vestic� ..., p. 126-140;
D. Benea, P. Bona, Tibiscum, Buc., 1994.

8. Pojejena; o fortifica�ie roman� t�rzie este presupus� aici pe baza materialului tegular care const� �n �tampile ale legiunii a VII-a Claudia, �n special cele cu legenda LEG(IO) VII CL(AUDIA) C(UPPIS), una �nso�it� de o pas�re redat� schematic (signum legionis ? - IDR, III/1, p. 50, nr. 22). �tampila denot� deta�area de la Cuppae (Golubac) la Pojejena a unei unit��i militare apar�in�nd legiunii a VII-a Claudia. La acestea se adaug� �i �tampile ale legiunii a IV-a Flavia. Este de re�inut de asemenea intensa circula�ie monetar� din zon�: un tezaur monetar ce se �ntinde de la Constantin cel Mare la Iulian Apostatul.
Probabil c�utarea pe teren a fortifica�iei t�rzii este zadarnic�: �n aceast� perioad� s-a folosit �n continuare vechiul castru care se afla �ntr-o stare bun� �i ca atare nu se impunea o nou� construc�ie. Descoperirea c�r�mizilor �tampilate �n ruinele castrului pledeaz� �n favoarea acestei ipoteze. De altfel, problema ridicat� de N. Gudea (Banatica, III, 1975, p. 340) privitoare la utilitatea castrului de la Pojejena �n perioada provinciei Dacia este fireasc�. Din punct de vedere strategic un punct fortificat la Pojejena ar fi mult mai plauzibil �n epoca roman� t�rzie, ca un pandant nord-dun�rean al cet��ii Pincum (Veliko Gr�di�te), dependent militar de Cuppae. A fost distrus� c�ndva dup� anul 363 (vezi circula�ia monetar�).
N. Gudea, I. Uzum, �n Banatica, II, 1973, p. 85-95;
E. Chiril�, N. Gudea, I. Stratan, op. cit., p. 74, nr. 36 (cu bibliografia);
N. Gudea, �n Banatica, III, 1975, p. 333-343;
IGLR, p. 371-372;
IDR, III/1, p. 39-52;
N. Gudea, �n Drobeta, V, 1982, p. 107;
D. Benea, Din istoria militar� a Moesiei Superior �i a Daciei, p. 98;
Idem, Dacia sud-vestic� ..., p. 74.

9. Moldova Veche este un sat al comunei Moldova Nou�, jude�ul Cara� Severin. Mate-rialul epigrafic �i tegular (vezi IDR, III/1, p. 52-55) atest� existen�a unui punct militar care supraveghea exploat�rile miniere �i instala�iile portuare. Pentru subiectul abordat prezint� un mare interes a�ezarea roman� t�rzie din punctul �Vinograda� (O. Bozu, G. El Susi, �n Banatica, IX, 1987, p. 239-269), precum �i faptul c� la tezaurele monetare din sec. al IV-lea cunoscute (E. Chiril�, N. Gudea, I. Stratan, Trei tezaure ..., p. 68, nr. 11-12), se adaug� un mare num�r de monede descoperite izolat.
Probabil c� urmele fortifica�iei nedescoperite �nc�, se afl� undeva sub construc�iile moderne din zona portului (N. Gudea, �n Drobeta, V, 1982, p. 107, nr. 19). L. B�hm a identificat aici un castru a c�rui existen�� nu a fost acceptat� �ns� de c�tre Dumitru Tudor.
�n leg�tur� cu num�rul mare de descope-riri monetare de secol IV din aceast� zon� �i din �ntreg Banatul �n general (E. Chiril�, N. Gudea, I. Stratan, op. cit., p. 66-75), s-a conclus apartenen�a Banatului la Imperiu �n aceast� perioad�. �n compara�ie cu descoperirile din provinciile �nvecinate, �n contextul unui comer� strict controlat la frontiere, sigur c� materialul monetar de epoc� t�rzie descoperit �n Banat sus�ine acest fapt. Dac� se ia �n calcul �i num�rul relativ mare de fortifica�ii, atunci Banatul reprezint� mai mult dec�t un �cap de pod� al Imperiului. Revenind la Moldova Veche, sf�r�itul st�p�nirii romane aici ar putea fi c�utat �n urma evenimentelor din anii 378-379.
D. Tudor, OrTgSate, p. 61-63, 65, 66, 70;
M. Macrea, Via�a �n Dacia roman�, Buc. 1969, p. 229;
E. Chiril�, N. Gudea, I. Stratan, Trei tezaure..., p. 68, nr. 11-12;
TIR, L34, p. 81;
IDR, III/1, p. 52-55;
N. Gudea, �n Drobeta, V, 1982, p. 107;
O. Bozu, G. El Susi, �n Banatica, IX, 1987, p. 239-269;
D. Benea, Dacia sud-vestic�..., p. 74-75.

10. Gornea; o fortifica�ie de tip quadriburgium �n punctul �Cetate� a fost cercetat� sistematic de c�tre N. Gudea �ntre anii 1968-1970. Constituia un avanpost nord-dun�rean al cet��ii de la Novae (Cesava) �i avea un plan p�trat cu laturile de 41,50 m orientate pe direc�ia punctelor cardinale. Zidurile au fost construite �n tehnica opus mixtum din piatr� de carier�, altern�nd cu r�nduri de c�r�mizi pentru nivelare. Grosimea zidurilor nu este aceea�i peste tot, variind �ntre 1,30 m, 1,50 m, 1,70 m. Funda�ia a fost realizat� din piatr� cu mortar av�nd o grosime de 1,80 - 2,10 m. Turnurile de col� sunt p�trate (9,20 x 9,20m), ie�ite �n exterior, fapt caracteristic fortifica�iilor de acest gen. Poarta a fost identificat� pe latura de sud a fortifica�iei, are o deschidere de 5,55 m �i este flancat� de dou� turnuri dreptunghiulare (9 x 3,50 m). Nu s-a sesizat existen�a unor elemente externe de ap�rare.
Inventarul arheologic const� �n ceramic�, arme, unelte, monede, �. a. Ridicarea fortifica�iei s-a f�cut �n timpul lui Diocle�ian, cel mai probabil �ntre anii 294-300 (cf. N. Gudea) sau al lui Constantin cel Mare, la �nceputul sec. al IV-lea (cf. D. Benea). �n privin�a momentului distrugerii nu exist� divergen�e, acest fapt petrec�ndu-se la sf�r�itul sec. al IV-lea �n contextul tulbur�rilor provocate de raidurile go�ilor �i hunilor(circula�ia monetar� se �ncheie la Arcadius).
N. Gudea, Gornea. A�ez�ri de epoc� roman� �i roman� t�rzie, Re�i�a, 1977;
D. Benea, Dacia sud-vestic�..., p. 76-79.

11. ContraRegina; existen�a acestei fortifica�ii este atestat� de Notitia Dignitatum (XL, 21), dar p�n� �n prezent nu a fost localizat� pe teren. Din titulatur� reiese c� reprezenta �n sec. al IV-lea un cap de pod al unei alte fortifica�ii - Regina - situate pe malul sudic al Dun�rii, �i aceasta nelocalizat�. Faptul c� este amintit� de Notitia Dignitatum sugereaz� c� distrugerea sa trebuie s� fi survenit dup� anul 395, probabil la �nceputul sec. al V-lea.
Notitia Dignitatum, XL, 21;
N. Gudea, �n Drobeta, V, 1982, p. 106;
D. Benea, Din istoria militar� a Moesiei Superior �i a Daciei, Cluj, 1983, p. 193.

12. Svini�a, reprezint� un bastion transdanubian al fortifica�iei de la Boljetin. �n punctul �Reji�te� a fost identificat prin sondaje arheologice un turn de observa�ie din sec. al IV-lea, �mpreun� cu �tampile ale legiunii a VII-a Claudia. Stampila tegular� care �l atest� pe Hermogenes, praepositus ripae, demonstreaz� apartenen�a malului st�ng al Dun�rii la Imperiul roman. C�t prive�te termenul Partcit, acesta ar putea fi interpretat ca part(is) cit(erioris).
�n punctul �Tricule� s-au aflat materiale de epoc� roman� �mpreun� cu vestigii medievale �i moderne; re�ine aten�ia o c�r�mid� cu �tampila DRPDIERNA. Existen�a unui punct militar la �Tricule� nu se poate sus�ine deocamdat� cu argumente, except�nd c�r�mida �tampilat� de mai sus.
Pentru distrugerea (abandonarea) Svini�ei este dificil de precizat data la care a avut loc acest eveniment. Dac� fortifica�ia de la Boljetin de care depindea din punct de vedere militar este devastat� de huni la �nceputul sec. al V-lea, atunci nici Svini�a nu avea cum s� reziste dup� aceast� dat�. Pentru o datare mai str�ns� trebuie �inut cont de faptul c� Gornea �i Or�ova care �ncadrau geografic Svini�a la vest �i la est, sunt lichidate la sf�r�itul sec. al IV-lea - �nceputul sec. al V-lea.
TIR, L 34, p. 108;
N. Gudea, �n ActaMN, VII, 1970, p. 555-559;
idem, �n Tibiscus, III, 1974, p. 141-146;
IDR, III/1, p. 61-62(cu bibliografia);
IGLR, p. 365-367;
A. Corv�tescu, Al. R�dulescu, �n Tibiscus V, 1979, p. 171, fig. 4.

13. Dubova; a�ezare roman� situat� pe malul st�ng al Dun�rii, vis-�-vis de fortifica�ia de la Hajdu�ka Vodenica. Car�mizile cu �tampila DRPDIERNA, descoperite �n pe�tera Veterani, ar putea s� postuleze existen�a �n aceast� localitate a unui punct militar roman neidentificat p�n� �n prezent.
�n pe�tera Cuina Turcului au fost descoperite obiecte de epoc� roman� t�rzie (ceramic�, monede). �i existen�a unui eventual turn sau burgus este plauzibil�. Av�nd �n vedere faptul c� avem de-a face cu o a�ezare roman� civil�, poate ar trebui luat� �n discu�ie posibilitatea transform�rii ei �n punct fortificat �n contextul militariz�rii generale a provinciilor limitrofe �n sec. al IV-lea. Faptul acesta a fost demonstrat deja pentru provincia Scythia (R. Vulpe, HAD, p. 171; Al. Suceveanu, VEDR, p. 71, nota 502). �n ce m�sur� Dubova se supune acestei posibilit��i r�m�ne de precizat prin prisma unor cercet�ri  viitoare. P�n� atunci siturile arheologice de pe raza acestei localit��i se dateaz� larg �n sec. II-IV.
TIR, L 34, p. 56;
IGLR, p. 364-365;
D. Benea, �n ActaMN, XIII, 1976, p. 205 �i urm.;
IDR, III/1, p. 63.

14. Dierna (Or�ova); o fortifica�ie de tip quadriburgium, �nregistrat� �ntocmai de c�tre Marsigli, a fost ridicat� aici �n timpul lui Diocle�ian; �n prezent se afl� sub apele lacului de acumulare al hidrocentralei Por�ile de Fier I. Cercetat� sistematic de c�tre un colectiv de arheologi �n perioada 1966-1971, fortifica�ia era de form� p�trat� cu dimensiunile de cca. 34 x 35 m (cf. D. Benea) sau 35 x 36 m (cf. N. Gudea). Laturile sunt orientate pe direc�ia celor patru puncte cardinale, iar turnurile de col� sunt de form� p�trat� (9 x 9 m), mult ie�ite �n afara incintei. Zidurile au fost construite �n tehnica specific�: piatr� altern�nd cu r�nduri de c�r�mizi �i au o grosime de 2,10 m. Nu s-au constatat elemente externe de ap�rare. Poarta cet��ii care se afla probabil pe latura sudic� nu a putut fi pus� �n eviden��; �n schimb a fost sesizat� o prelungire a fortifica�iei cu �nc� cca. 30 m pe latura de est.
Inventarul arheologic din cadrul fortifica�iei const� �n ceramic�, arme, �igle �i c�r�mizi �tampilate, monede �. a. De re�inut sunt �i cele dou� tezaure monetare de 730, respectiv 1222 piese, descoperite pe teritoriul Or�ovei vechi, datate �n sec. al IV-lea, precum �i descoperirile izolate.
Importan�a excep�ional� a fortifica�iei de la Dierna este dat� de situarea sa la v�rsarea Cernei �n Dun�re, unde putea stopa eventualele p�trunderi �n Imperiu prin vadul de aici. Sus�inut� de pe malul sudic de fortifica�ia de la Transdierna, se pare �ns� c� nu era dependent� de aceasta, ci invers. Posesoare a unei officine militare proprii, Dierna nu putea constitui un simplu apendice nord-dun�rean al Imperiului. C�r�mizile �tampilate cu sigla DRPDIERNA se g�sesc r�sp�ndite pe un mare areal at�t la nordul c�t �i la sudul Dun�rii. Alte �tampile: (LEGIO) XIII (GEMINA), LEG(IO) XIII R(ATIARIA), DARDIANA, DIERTRA, LVM, LEG(IO) IIII FL(AVIA). Interpretarea �tampilei  LEG XIII GPS ca LEG(IO) XIII G(EMINA) P(ARS) S(UPERIOR) atest� din nou �n mod oficial st�p�nirea Imperiului asupra malului nordic al Dun�rii. Situa�ia este similar� cu cea de la Svini�a, cu specificarea c� acolo P(ARS) S(UPERIOR) este numit� pro-babil PARS ULTERIOR.
A�ezarea civil� din vecin�tatea fortifica�iei a fost pus� �n eviden�� �n dou� mari zone de locuire, iar stratigrafic au fost sesizate dou� niveluri, unul roman, iar cel�lalt roman t�rziu (D. Benea, �n Banatica, III, 1975, p. 91-98).
A�a cum s-a ar�tat (O. Toropu) identitatea Dierna-Zernes nu este dovedit� de nimic, mai mult, localitatea Zernes este plasat� de c�tre Procopius (De Aedificiis, IV, 6, 5) la sudul Dun�rii.
Fortifica�ia de la Dierna prezint� �n epoca roman� t�rzie dou� faze, prima dat�nd din perioada tetrarhiei, secunda din cea constanti-nian�. Distrugerea sa a survenit la sf�r�itul sec. al IV-lea (N. Gudea) sau �nceputul sec. al V-lea (D. Benea); circula�ia monetar� se �ntrerupe dup� aceast� dat�. �n tot cazul, distrugerea a fost definitiv� �i, �n pofida faptului c� o refacere a sa �n sec. al VI-lea ar fi plauzibil�, totu�i s�p�turile arheologice n-au pus �n eviden�� un nivel apar�in�nd acestei perioade (O. Toropu, Romanitatea..., p. 36, nota 143).
Ptolemeu, III, 8, 10;
Tabula Peutingeriana, L 15, 8, 9;
TIR, L34, p. 53 (cu bibliografia);
N. Gudea, �n Actes Mamaia 1972, p. 177;
E. Bujor, �n In memoriam Constantini Daicovici, Cluj, 1974, p. 59-63;
E. Chiril�, N. Gudea, I. Stratan, Trei tezaure..., p. 15 �i urm.;
D. Benea, �n ActaMN, XIII, 1976, p. 205-212;
IGLR, p. 359-362;
O. Toropu, Romanitatea..., p. 36;
IDR, III/1, p. 63-76;
N. Gudea, �n SMMIM, 10, 1977, p. 47 �i urm.;
Idem, �n Drobeta, V, 1982, p. 109;
Comori arheologice..., p. 155-163;
D. Benea, Dacia sud-vestic�..., p. 83-94.

15. Praetorium (Mehadia); castru roman (142 x 116 m) cu ziduri groase de 1,30 m �i a�ezare civil� care �i continu� existen�a �i �n sec. al IV-lea. Este situat la 30 de km nord de Or�ova �i pare a fi un avanpost al acesteia. Marsigli a �nregistrat aici un quadriburgium cu turnuri rotunde la col�uri ie�ite �n afara incintei, �n prezent neidentificat pe teren sau identificabil �n m�sura �n care vechiul castru a fost ref�cut sub aceast� form� �n timpul lui Constantin cel Mare.
M. Macrea a constatat �n timpul s�p�turilor arheologice refaceri dat�nd dintr-o perioad� t�rzie pe �ntreg spa�iul castrului (por�i, turnuri, cl�diri interioare), iar inventarul arheologic (ceramic�, monede, c�r�mizi) confirm� acest lucru. Refacerea castrului s-a efectuat de c�tre solda�ii unei vexila�ii a legiunii a XIII-a Gemina singuri ori �n asociere cu al�ii, apar�in�nd legiunii a V-a Macedonica, dup� cum reiese din �tampilele c�r�mizilor descoperite.
�ncetarea folosirii castrului �n sec. al IV-lea este dificil de precizat; �n tot cazul este greu de crezut c� putea s� reziste evenimentelor din anii 378-379.
Identificarea numelui antic al castrului de la Mehadia a oscilat �ntre Praetorium �i Ad mediam. Decisiv� �n aceast� direc�ie este opinia lui I. I. Russu, care a localizat Ad Mediam la B�ile Herculane �i Praetorium la Mehadia, prima depinz�nd din punct de vedere administrativ de ultima (IDR, III/1, p. 76). �n leg�tur� cu aceast� problem� ar mai fi de re�inut descoperirea unei c�r�mizi cu �tampila legiunii a XIII-a Gemina la B�ile Herculane, dat�nd din perioada roman� t�rzie.
Tabula Peutingeriana, VII, 4-5;
M. Macrea, �n Studii, II, 1949, 1, p. 139-141;
Idem, �n Dacia, NS, I, 1958, p. 208;
IDR, III/1, p. 100-120;
D. Protase, PC, p. 93;
M. Macrea, N. Gudea, I. Mo�u, Praetorium. Castrul �i a�ezarea roman� de la Mehadia, Buc. 1933.

16. Ducepratum (Ada-Kaleh). Insula cu acest nume era situat� �n mijlocul Dun�rii �n dreptul gurii de v�rsare a p�r�ului Bahna. Pe aceast� insul� Marsigli a cercetat o fortifica�ie p�trat� cu turnuri rotunde la col�uri (qua-driburgium), �nregistr�nd-o �n �nsemn�rile sale. Din punct de vedere strategic, Ducepratum-Ada-Kaleh bloca p�trunderea la sudul Dun�rii a unor invazii barbare prin acest vad; �n acest scop era sus�inut� pe malul sudic al fluviului de dou� castele ridicate la Sip (Caput Bovis).
Identificarea cu Ducepratum (Procopius, De Aedificiis, IV, 6) se datoreaz� arheologului s�rb V. Kondi� care, traduc�nd toponimul drept �P�unile comandantului�, consider� c� insula Ada-Kaleh a putut servi acestui scop, at�t �n sec. al IV-lea, c�t �i �n sec. al VI-lea. Opinia sa a fost acceptat� �i de c�tre M. Gara�anin; de altfel identific�rile Ada - Kaleh - Ducepratum �i Sip-Caput Bovis sunt singurele plauzibile pentru a adapta noti�ele lui Procopius la situa�ia de pe teren pentru acest sector al Dun�rii. Nu se poate preciza �n ce perioad� a fost construit� fortifica�ia Ducepratum; planul ridicat de c�tre Marsigli ar putea indica epoca tetrarhiei.
Distrugerea sa trebuie s� fi avut loc cel mai probabil la �nceputul sec. al V-lea sub impactul invaziilor hunice. �n tot cazul ea a fost ref�cut� �n perioada Anastasius - Iustinian, c�ci Procopius o �nregistreaz� printre fortifica�iile acestei perioade.
�n prezent insula Ada-Kaleh se afl� sub apele Dun�rii, f�r� s� fi fost cercetat� arheologic.
Procopius, De Aedificiis, IV, 6;
V. Kondi�, �n Starinar, XLIII-XLIV, 1992-1993, p. 49-52;
M. Gara�anin, �n Starinar, XLV-XLVI, 1994-1995, p. 35-39.

17. Transdiana (Insula Banului); identificarea irevocabil� f�cut� de V. Kondi� conform c�reia la Karata� se localizeaz� Statio cataractarum Diana, a dezlegat una dintre cele mai mari controverse ale limesului din zona Por�ilor de Fier. Continu�ndu-�i cercet�rile pe marginea noti�elor lui Procopius, V. Kondi� a putut conclude mai departe c� Transdiana (De Aedif., IV, 4) se afl� �n fa�a Karata�-ului de ast�zi, unde fusese ridicat� c�ndva fort�rea�a Diana. Singurul punct �nt�rit situat vis-�-vis de Karata� este Insula Banului.
Tandemul Diana-Transdiana �i g�se�te multe analogii pe limesul Dun�rii de Jos, des-pre unul amintit deja: Dierna-Transdierna, iar despre altele voi vorbi mai jos. Prepozi�ia �trans� separa �n cazul de fa�� fortifica�ia secundar� de cea principal� situat� peste fluviu. O situa�ie asem�n�toare avem �i �n cazul toponimelor de forma �contra� (Contra Margum, Contra Regina).
Fortifica�ia de pe Insula Banului a fost �nregistrat� de c�tre Marsigli �i apoi de c�tre Kanitz. Primele cercet�ri sistematice au fost ini�iate de Al. B�rc�cil�, �ns� acestea nu au fost publicate. �ncep�nd cu anul 1965 cercet�rile au fost reluate de c�tre M. Davidescu, care a publicat primele date concrete despre fortifica�ie.
De form� triunghiular� cu dou� laturi m�sur�nd 108 �i respectiv 98 m, cetatea avea turnurile de col� rotunde, ie�ite �n afara incintei. Zidurile au fost construite �n tehnica  opus mixtum �i au o grosime �n funda�ie de 1,50 - 1,65 m. Autorul s�p�turilor a sesizat existen�a unor contraforturi de sus�inere a zidurilor incintei precum �i a unui �an� de ap�rare dinspre partea de est a fortifica�iei, lucru curios, �tiut fiind faptul c�, de regul�, fortifica�iilor romane t�rzii le lipsesc elementele externe de ap�rare.
�n vecin�tate au fost depistate dou� cuptoare de ars c�r�mid� �i o necropol�; despre ultima nu se cunosc prea multe. Ridicarea fortifica�iei s-a f�cut cel mai probabil �n timpul tetrarhiei, iar singura analogie de pe aceast� por�iune de limes se g�se�te la Bo�man (Ad Scrofulas). Prima faz� de existen�� a cet��ii se �ncheie la �nceputul sec. al V-lea, mai ales dac� �inem cont de faptul c� Diana-Karata� este lichidat� de huni la mijlocul acestui veac. O a doua faz� dateaz� din sec. al VI-lea, c�nd fortifica�ia fusese ref�cut�. Postularea existen�ei fortifica�iei, f�r� �ntreruperi de-a lungul �ntregului secol al V-lea (M. Davidescu), este dificil de acceptat.
Procopius, De Aedificiis, IV, 4;
M. Davidescu, Drobeta, Craiova, 1980, p. 206-216;
Idem, Hinova..., p. 94-103;
V. Kondi�, �n Starinar, XLIII-XLIV, 1992-1993, p. 49-52.

18. Drobeta-Theodora; situat� la nord de Dun�re fa�� �n fa�� cu Pontes-Transdrobeta de pe malul sudic, proteja capul nordic al podului roman de piatr� ridicat �ntre cele dou� r�zboaie dacice de c�tre �mp�ratul Traian. Cele dou� fortifica�ii formau un cuplu de cet��i ce asigurau paza acestui vad al fluviului. Toponimul Drobeta a fost primul �i se pare cel mai uzitat pentru castrul �i a�ezarea civil� de la Turnu Severin. Izvoarele literare, inscrip�iile �n piatr� �i tegulare �l atest� sub formele de Drubetis-Drubeta-Drobeta. C�t prive�te cealalt� denumire, Theodora, ea este atestat� numai de Procopius (De Aedif., IV, 6, 15) �i a fost considerat� de cei mai mul�i istorici drept o crea�ie a �mp�ratului Iustinian �n cinstea so�iei sale. O alt� posibilitate a fost studiat� de c�tre M. Mirkovi� (Rimski gradovi na Dunavu u Gornjoi Meziji, Belgrad, 1968, p. 114), se pare mult mai pertinent� (M. Gara�anin, �n Starinar, XLV-XLVI, 1994-1995, p. 38) �i acrediteaz� provenien�a toponimului Theodora de la so�ia lui Constantin cel Mare. Acest toponim ar fi fost aplicat nu �ntregului ora�, ci numai unui cartier al s�u.
Dac� �n sec. al IV-lea au func�ionat ambele denumiri, nu acela�i lucru se poate spune �i pentru sec. al VI-lea c�nd se pare c� a fost utilizat� numai denumirea de Theodora.
Ridicat de c�tre �mp�ratul Traian, castrul de piatr� de la Drobeta (137 x 123 m) a fost cercetat �tiin�ific pentru prima dat� de c�tre Marsigli care a ridicat planul castrului �i al a�ez�rii civile de aici. Mai departe, cu deosebire de la sf�r�itul sec. al XIX-lea, ruinele de la Drobeta au fost investigate �n nenum�rate r�nduri (istoricul cercet�rilor la M. Davidescu, Drobeta, p. 12 �i urm.; M. Zahariade, �n ActaMN, 34, I, p. 167).
Ini�ial castrul de la Drobeta a avut form� dreptunghiular�, suferind de-a lungul timpului modific�ri substan�iale, dup� cum voi releva mai jos. �in�nd cont de stratigrafie, de aspectele fortifica�iei, precum �i de circula�ia monetar�, ar putea fi vorba de cinci faze de construc�ie:
      1. - Traian - Hadrian;
      2. - mijlocul sec. al III-lea;
      3. - sf�r�itul sec. al III-lea (Diocle�ian);
      4. - sec. al IV-lea p�n� la �nceputul sec. al V-lea;
      5. - Anastasius - Iustinian.
La mijlocul sec. al III-lea, �n timpul �mp�ra�ilor Filip Arabul sau Gallienus, cohors I sagittariorum reconstruie�te odat� cu thermele �i castrul care suferise distrugeri �n urma r�zboiului carpic din anii 245-247. Sunt operate refaceri la turnuri, por�i �i curtine. �n interior principia apar�in�nd primei faze este �nlocuit� de un edificiu basilical cu trei nave. �n faza a treia este ref�cut� �n totalitate incinta castrului care p�streaz� �n continuare vechea form� �i dimensiunile; de remarcat apari�ia turnurilor de col� �n form� de arc de cerc, ie�ite �n exterior, de�i acestea ar putea apar�ine, totu�i, sec. al IV-lea. Por�ii de sud i s-au ata�at dou� turnuri rotunjite pe o latur� �i la fel ie�ite �n exterior. Alte turnuri de form� dreptunghiular� blocau por�ile de nord, vest �i est, accesul f�c�ndu-se numai pe poarta sudic�. Faza a patra, pe l�ng� �ngro�area �i �n�l�area zidurilor incintei, modific� substan�ial interiorul castrului: este ridicat un edificiu �n form� de cruce dreapt� compus din 78 de �nc�peri de form� p�trat� cu ziduri groase de 0,65 m, construite �n tehnica opus mixtum. Fiecare camer� avea c�te o ie�ire la strada dinspre interiorul pavilioanelor.
Cele 78 de camere erau distribuite astfel: 42 �n praetentura �i 36 �n raetentura �i erau utilizate pentru g�zduirea celor dou� unit��i men�ionate de Notitia Dignitatum (XLII,16; XLII,24), cuneus equitum Dalmatarum Divitensium �i respectiv auxilium primorum Daciscorum (M. Zahariade, loc. cit.).
Distrugerea castrului de la Drobeta a survenit �n prima jum�tate a sec. al V-lea �i trebuie pus� pe seama hunilor, ocazie cu care denumirea Drobeta a fost abandonat�. Monedele circul� p�n� la �mp�ratul Arcadius confirm�nd momentul distrugerii.
O nou� refacere are loc �n perioada Anastasius - Iustinian, c�nd asist�m la reluarea circula�iei monetare. Publicarea materialului numismatic de la Drobeta ar putea contribui esen�ial la reconstituirea unor momente importante din istoria castrului; de pild� lipsa monedelor din timpul �mp�ratului Theodosius I, care dac� se va dovedi real� �n cele din urm�, ar putea ilustra o perioad� critic� din via�a Drobetei.
Ptolemeu, Geographia, III, 8;
Tabula Peutingeriana, VII, 4;
Notitia Dignitatum, XLII, 16, 24;
Procopius, De Aedificiis, IV, 6, 15;
M. Davidescu, Drobeta, Craiova 1980 (cu bibliografia);
M. Zahariade, �n ActaMN, 34, I, 1997, p. 167-182 (cu bibliografia);
O. Toropu, Romanitatea..., p. 13 �i urm., 209-211;
IGLR, p. 352-358;
IDR, II, p. 17-75;
M. Gara�anin, �n Starinar, XLV-XLVI, 1994-1995, p. 35-39;
D. Benea, Dacia sud-vestic�..., p. 104-106.

19. Pu�inei; o fortifica�ie roman� t�rzie a fost ridicat� �n aceast� localitate, situat� la 7 km nord de Drobeta. Avea forma dreptunghiular� (100 x 40 m), laturile orientate pe direc�ia punctelor cardinale, cu turnuri p�trate (7 x 7 m) de col� ie�ite �n exterior. Zidurile groase de 1,60 - 1,75 m, au fost construite �n tehnica opus mixtum.
Fortifica�ia a fost sondat� arheologic �n anul 1968 cu rezultate modeste; se pare c� suprapune o a�ezare roman� din sec. II-III. Ceramica, pu�inele monede �i o fibul� cu capete �n form� de ceap� atest� utilizarea cet��ii �n sec. al IV-lea. La 50 de m de zidul de incint� nordic a fost surprins un �an� de ap�rare care este posibil s� fi fost s�pat �n timpul c�t a func�ionat a�ezarea.
Func�ion�nd ca un punct �naintat al castrului de la Drobeta pentru a bara accesul dinspre pasul V�lcan, fortifica�ia de la Pu�inei nu se poate data �n epoca tetrarhiei a�a cum s-a su-bliniat, ci mai degrab� �n epoca lui Constantin cel Mare c�nd asist�m la extinderea st�p�nirii romane t�rzii la nordul Dun�rii. Dimensiunile sale relativ mari nu se pot explica dec�t prin necesitatea adapt�rii construc�iei la forma alungit� a platoului natural pe care a fost ridicat�. Nu au fost descoperite documente epigrafice �i �n general stadiul cuno�tin�elor despre fortifica�ia de la Pu�inei este s�rac. Devierea p�r�ului Ple�uva, spolierea pietrei de c�tre localnici, c�ut�torii de comori �i construc�iile moderne au contribuit �i mai contribuie la starea destul de precar� a fortifica�iei. Sf�r�itul s�u nu poate data mult dup� anul 378.
N. Gudea, �n Actes Mamaia 1972, p. 178-180;
Idem, �n Drobeta, V, 1982, p. 110;
D. Benea, �n SMMIM, 10, 1977, p. 178-180;
D. Tudor, OR4, p. 290-292;
M. Davidescu, Hinova, p. 103-105;
D. Benea, Dacia sud-vestic�...,p. 106-107.

20. Hinova; fortifica�ie de tip quadriburgium (45,85 x 39,80 m) ridicat� pe prima teras� a Dun�rii. S�paturile arheologice din anii 1976-1982 (M. Davidescu) au scos la iveal� ziduri groase de 1,40 - 1,50 m. Cele patru turnuri de col� sunt de form� aproximativ p�trat� (3,70 x 3,95 m), ie�ite �n exterior. Poarta, flancat� de dou� turnuri dreptunghiulare, a fost identificat� pe latura de sud a fortifica�iei, av�nd o deschidere de 3,65 m. Al �aptelea turn a fost descoperit pe mijlocul zidului de incint� nordic. �n interiorul fortifica�iei, de-a lungul incintei, la 3,60 - 3,80 m de aceasta, a fost dezvelit un al doilea zid cu temelia din piatr� �i eleva�ia din c�r�mid�, care reprezint� urmele unor caz�rmi destinate solda�ilor din garnizoan�. Construc�ia de form� dreptunghiular�, situat� la 2,5 m �n fa�a turnului de mijloc de pe latura nordic�, a fost identificat� ipotetic cu locuin�a comandantului.
Inventarul arheologic este foarte bogat �i o aten�ie special� merit� circula�ia monetar�, care a fost sistematizat� �n mai multe etape: prima tetrarhie, Constantin cel Mare, fiii acestuia, 346-361, Valentinian - Valens, 378-383 �i, �n sf�r�it, Theodosius - Arcadius. Dintre acestea cea mai important� corespunde perioadei Valentinian - Valens, c�nd la Hinova se �nregistreaz� afluxul maxim de moned� �i care coincide cu m�surile luate �n aceast� vreme de autorit��ile romane pentru �nt�rirea limesului dun�rean. Elocvent �n acest sens este ordinul dat la 14 iunie 365 lui Taudomedes, dux limitis Daciae Ripensis din partea celor doi �mp�ra�i (Codex Theodosianus, 15, 1, 13), �n care se prevedea expres restaurarea fortifica�iilor de grani�� ruinate de timp sau afectate de invaziile barbare. Dup� anul 378 circula�ia monetar� scade drastic, pentru ca la �nceputul sec. al V-lea s� �nceteze cu totul. Materialul numismatic reflect� foarte bine situa�ia fortifica�iei de la Hinova. Ridicat� �n epoca primei tetrarhii (294-296 ?) cetatea cunoa�te o prim� distrugere �n anii 378-379. Ref�cut� ulterior, va fi lichidat� la �nceputul sec. al V-lea de c�tre huni; prezen�a acestora la Hinova este confirmat� de un fragment de cazan hunic descoperit aici.
Comori arheologice..., p. 173-176;
M. Davidescu, Cetatea roman� de la Hinova, Buc., 1989;
D. Benea, Dacia sud-vestic�..., 107-111.

21. Tismana-Bato�i; o fortifica�ie roman� t�rzie este cunoscut� pe raza acestei localit��i �n punctul �Cet��uia�, din p�cate distrus� �n totalitate de apele Dun�rii. Planul prezentat de D. Tudor indic� o cetate de form� patrulater�. Se mai cunoa�te faptul c� avea zidurile construite din piatr� �i c�r�mid�. De aici ar putea reie�i c� ridicarea fortifica�iei s-a f�cut �n perioada primei tetrarhii. Nu exist� un reper cronologic pentru indicarea momentului ei de sf�r�it. Nefiind sus�inut� pe malul sudic al Dun�rii de nici o fortifica�ie, este greu de crezut, totu�i, c� Tismana-Bato�i ar fi supravie�uit �ocului gotic din anii 378-379.
D. Tudor, OR4, p. 365;
M. Davidescu, Hinova, p. 106.

22. Izvorul Frumos; fortifica�ie roman� t�rzie, distrus� de Dun�re, actualmente acoperit� de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Por�ile de Fier II. Din planul ridicat de P. Polonic reiese c� era de form� patrulater�. S-a putut constata c� zidurile fuseser� realizate din piatr� altern�nd cu �iruri de c�r�mizi pentru nivelare. Mai de�inem informa�ia c� unele monede descoperite aici dateaz� din timpul �mp�ratului Constans. �n epoc�, Izvorul Frumos reprezenta un cap de pod transdanubian al fortifica�iei de la Egeta (Brza Palanka), unde sta�ionau importante efective militare de uscat �i navale. Conform tehnicii de construc�ie se poate aprecia c� �i fortifica�ia de la Izvorul Frumos este o crea�ie a primei tetrarhii. Momentul distrugerii sale nu poate fi precizat.
D. Tudor, OR4, p. 281;
M. Davidescu, Hinova, p. 106-107.

23. Ostrovul Mare; pe insula cu acest nume au fost semnalate situri arheologice apar�in�nd mai multor epoci. Pentru subiectul abordat aici intereseaz� o inscrip�ie fragmentar� (IDR, II, p. 80, nr.138), monedele din sec. al IV-lea, precum �i urmele unor construc�ii, men�ionate de Al. B�rc�cil�, care apar�in unei fortifica�ii. Datarea t�rzie a c�r�mizii cu �tampila [CO]H(ORS) VIII descoperit� �n vecin�tate la Balta Verde (IDR, II, p. 80, nr.140) este incert� (C. C. Petolescu, �n SCIVA, 4, 32, 1981, p. 602, nr.29).
Lucr�rile de amenajare pentru realizarea hidrocentralei Por�ile de Fier au prilejuit descoperirea unui port al c�rui debarcader din b�rne de lemn s-a conservat foarte bine �n nisipul insulei. Fragmentele de zid�rie au �n compozi�ie piatr�, c�r�mizi �i mortar de var, fiind datate �n sec. al IV-lea. Relu�nd cercet�rile �n 1981, M. Davidescu a depistat fortifica�ia care era situat� vis-�-vis de Mihailovac, din Serbia. S�p�turile arheologice au pus �n eviden�� numai o por�iune din zidul (gros de 2,80 m) de incint� estic, lung� de 23,50 m, construit� din piatr� de r�u, blocuri ecarisate de calcar �i c�r�mid�. La extremitatea nordic� a zidului se afl� un turn de form� circular� cu diametrul interior de 3,50 m, iar �n cap�tul sudic se g�se�te un alt turn de form� dreptun-ghiular� �n interior (4,05 x 3,45 m). Acesta din urm� este ascu�it pe latura dinspre est, av�nd o form� pentagonal� la exterior. Ambele turnuri sunt ie�ite �n afara incintei. O poart� cu deschiderea de 3,27 m a fost identificat� la 8,50 m de turnul nordic; ea a fost blocat� cu un turn exterior de form� dreptunghiular�.
Neg�sirea celorlalte laturi, de nord, sud �i vest, l-a determinat pe autorul s�p�turilor s� conchid� c� fortifica�ia nu a fost terminat�, de�i remarcase c� exist� indicii de distrugere organizat� a incintei prin scoaterea pietrei pe toat� lungimea zidului. M. Davidescu a datat fortifica�ia de pe Ostrovul Mare �n vremea lui Iustinian, crez�nd c� exist� �nc� una de secol al IV-lea, pe care nu a descoperit-o �nc�. Fa�� de cele expuse mai sus sunt de f�cut c�teva observa�ii.
Mai �nt�i c� zidul dezvelit reprezint� doar o por�iune din latura estic� a fortifica�iei, care trebuie s� se fi continuat spre sud dup� cum sugereaz� planul construc�iei, c�ci dincolo de turnul sudic se observ� lesne o prelungire a zidului. �n acest caz turnul pentagonal nu mai este unul de col�, ci unul intermediar. Apoi amplasarea por�ii la distan�e diferite fa�� de turnurile de col� este un fapt neobi�nuit, iar blocarea sa cu un turn dreptunghiular nu-�i avea rostul dec�t dac� fortifica�ia ar fi fost mai veche �i ref�cut� ulterior, nicidecum �nceput� �i neterminat�. Turnul nordic poate fi consi-derat un turn de col� �n m�sura �n care pintenul de zid�rie ce porne�te spre vest reprezint� mai degrab� o por�iune din latura de nord a fortifica�iei.
S-ar putea trage concluzia c� pe Ostrovul Mare a existat o fortifica�ie ridicat� c�ndva �n timpul lui Diocle�ian sau al lui Constantin cel Mare, faz� c�reia �i apar�ine poarta de pe latura estic�. C�t va fi rezistat este greu de spus; moneda de la Valens, descoperit� �n s�p�turi (Hinova..., p. 116), precum �i cea de la Valentinian (Trei tezaure..., p. 74, nr.32), ar putea sugera c� fortifica�ia a r�mas �n picioare m�car p�n� �n aceast� vreme.
Revenirea st�p�nirii romane pe grani�a nordic� a Daciei Ripensis, �ncep�nd cu �mp�ratul Anastasius, a impus refacerea fortifica�iei; acum s-a procedat la blocarea por�ii �i a fost ridicat turnul circular din col�ul de nord-est.
Al. B�rc�cil�, �n SCN, I, 1957, p. 419;
D. Tudor, OR4, p. 220-221;
M. Davidescu, Hinova..., p. 107-117.

24. Izvoarele; situat� pe malul st�ng al Dun�rii fa�� �n fa�� cu Aquae (Negotin), fortifica�ia de la Izvoarele a fost identificat� pentru prima dat� de c�tre Gr. Tocilescu �i P. Polonic. Conform descrierii f�cute, avea forma p�trat� (100 x 100 m), turnuri de col�, val �i �an� de ap�rare. �n vecin�tate se g�se�te o necropol� �i o a�ezare civil�.
S�p�turile lui M. Davidescu, �ncepute �n 1968, au eviden�iat existen�a unui zid de incint�, cel sudic, pe o mic� por�iune lung� de 4,80 m, av�nd grosimea de 1,55 m. Blocurile de piatr� ecarisat�, precum �i un contrafort de form� dreptunghiular� sugereaz� o construc�ie �ngrijit�. Din p�cate spolierea pietrei de c�tre localnici �i construc�iile moderne au distrus fortifica�ia aproape �n totalitate. Alte descoperiri: ceramic� roman� �i roman� t�rzie, monede din sec. al IV-lea �i al VI-lea, o fibul� ce capetele �n form� de bulbi de ceap�, o fibul� digitat�, c�r�mizi, �. a.
Momentul ridic�rii fortifica�iei trebuie c�utat probabil �n vremea lui Constantin cel Mare, idee sus�inut� de dimensiunile relativ mari. Pentru stabilirea datei c�nd a fost distrus� nu exist� indicii sigure.
�n pofida faptului c� exist� unele indicii (monede, fibula digitat�), fortifica�ia nu a mai fost ref�cut�. Cel pu�in �n momentul de fa�� nu se poate sus�ine o astfel de teorie.
D. Tudor, OR4, p. 279-281;
M. Davidescu, Hinova..., p. 117-120.

25. Alba; a�ezare sau fortifica�ie roman� t�rzie situat� la nordul Dun�rii, undeva pe teritoriul Olteniei de azi. Nu a fost localizat� pe teren. Existen�a este atestat� indirect prin �nregistrarea de c�tre Notitia Dignitatum (XLII, 23) a unei fortifica�ii numite Transalba situate pe ripa sudic� a Dun�rii, care este de asemenea nelocalizat�. Opozi�ia Alba-Transalba este una obi�nuit� pe limesul Dun�rii de Jos (Diana-Transdiana, Drobeta-Transdrobeta), prepozi�ia �trans� deosebind castelul principal de cel secundar. Toponimul Alba este unul frecvent �n Imperiul Roman: Alba Longa, Alba Helviorum, Alba Fucentia.
Faptul c� nu este men�ionat� expres de Notitia Dignitatum, care �n schimb �nregistreaz� Transalba de la sudul Dun�rii, denot� faptul c� Alba fusese distrus� �nainte de anul 395.
Notitia Dignitatum, XLII, 23;
D. Tudor, �n SCIV, XI, 2, 1960, p. 351;
M. Zahariade, �n SCIV, XXVIII, 3, 1977, p. 397, nota 45.

26. Lucus/Lucum; a�ezare sau fortifica�ie roman� t�rzie de pe teritoriul Olteniei de azi. A fost dedus� din Notitia Dignitatum (XLII, 27), care men�ioneaz� pe malul drept al Dun�rii fortifica�ia Translucum, ambele nelocalizate pe teren. Toponimul Lucus mai poate fi �nt�lnit �n Galia �i Spania. Ca �i �n cazul Albei, Lucus nu mai exista �n anul 395 (lipse�te din Notitia Dignitatum).
Notitia Dignitatum, XLII, 27;
D. Tudor, �n SCIV, XI, 2, 1960, p. 351;
M. Zahariade, �n SCIV, XXVIII, 3, 1977, p. 397, nota 45.

27. Desa; identificarea castrului roman �i a a�ez�rii civile se datoreaz� lui Gr. Tocilescu �i lui P. Polonic. Situat chiar pe malul Dun�rii, castrul a avut de suferit din cauza apelor acestui fluviu. La �nceputul sec. al XIX-lea, c�nd a fost descoperit, era erodat �ntr-o propor�ie mai mare de 50%. Se mai p�stra pe laturile de NV (30 m), NE (80 m) �i SE (30 m). Zidurile groase, de 1,50 � 2 m, au fost construite din piatr� �i c�r�mid�. �n 1967 O. Toropu a localizat castrul l�ng� kilometrul fluvial cu num�rul 767, ar�t�nd c� ruinele sale mai pot fi v�zute �n verile secetoase c�nd apele fluviului scad �ntr-o mai mare m�sur�. Personal am �ntreprins o cercetare arheologic� de suprafa�� la Desa �n anul 1997. Cu excep�ia c�torva c�r�mizi aflate pe malul Dun�rii, ruinele castrului se afl� �n �ntregime sub apele fluviului. >br>La Desa au fost descoperite monede din sec. I-IV, ceramic� roman� t�rzie, o c�r�mid� �tampilat� cu legenda L(EGIO) XIII G(EMINA) RAT(IARIA), o acvil� de bronz (signum militaris ?), �. a.
Judec�nd dup� planul ridicat de Tocilescu �i Polonic, este clar c� nu este vorba despre o fortifica�ie nou�; �n epoca roman� t�rzie a fost folosit �n continuare vechiul castru. Aflat �n fa�a Ratiariei, castrul de la Desa a fost ref�cut cel mai probabil �n vremea lui Constantin cel Mare (�ntre Filip Arabul �i Constantin cel Mare, circula�ia monetar� �nregistreaz� un hiatus). Distrugerea bazei militare �i navale de la Ratiaria de c�tre huni �n anul 442 a atras dup� sine, foarte probabil, �i lichidarea fortifica�iei de la Desa, dac� nu cumva aceasta fusese distrus� mai �nainte.
D. Tudor, �n SCIV, IX, 2, 1960, p. 365;
IGLR, p. 351;
O. Toropu, Romanitatea..., p. 21-23; 34; 209;
D. Tudor, OR4, p. 274;
I. Barnea, O. Iliescu, Constantin cel Mare, Buc. 1982, p. 94.

28. Bistre�; la 12 km sud de aceast� localitate pe malul Dun�rii, Tocilescu �i Polonic au identificat dou� castre romane, unul de p�m�nt, cel�lalt din piatr�. Dac� pentru primul nu s-a stabilit �nc� o origine cert�, nu acela�i lucru se poate spune despre cel din piatr�, a c�rui datare �n sec. IV a fost dovedit�. �n momentul descoperirii se p�stra �n �ntregime latura nordic� lung� de 180 m �i �nc� 20 m din latura vestic�, restul fiind erodat de apele Dun�rii. Zidul avea o grosime de 2 m �i a fost realizat din blocuri de piatr� �i c�r�mizi. Fortifica�ia era ap�rat� de dou� �an�uri �ntre care a fost ridicat un val de p�m�nt. �n vecin�tate se g�sea un postament de zid�rie, actualmente distrus �n totalitate, care poate s� fi provenit mai degrab� de la o instala�ie portuar�, dec�t de la un picior de pod. Aceast� afirma�ie se bazeaz� pe faptul c� un eventual pod din piatr� ridicat la Bechet ar fi l�sat ecouri �n izvoarele literare ale vremii, cum este cazul podului de la Sucidava.
�n anul 1985, c�nd au fost �ntreprinse primele s�p�turi arheologice (C. M. Vl�descu, M. Zahariade), fortifica�ia era distrus� �n propor�ie de 75%. S-a constatat c� zidul de incint� are de fapt grosimea de 1,60 - 1,80 m �i c� fortifica�ia avea doar un �an� de ap�rare. Presupusul turn nu a fost identificat, fiind probabil distrus de localnici �n c�utarea pietrei.
Inventarul arheologic const� �n c�teva monede (Constantius II, Constantius Gallus), o cataram� de bronz, ceramic� roman� t�rzie, greut��i din lut �i ghiulele din piatr�. De la Bistre� provine un tezaur monetar care debuteaz� �n timpul lui Constantin cel Mare �i sf�r�e�te la Arcadius (1 AE emis �ntre 383-385), de�i se pare c� circula�ia monetar� �ncepe mult mai devreme cu emisiuni de la Diocle�ian (Protase PC, p. 180.)
Dac� turnurile de col� erau de form� semicircular� cum presupunea D. Tudor, nu se poate �ti, �n tot cazul fortifica�ia roman� t�rzie de la Bistre� a fost ridicat� �n timpul lui Constantin cel Mare ca un cap de pod al cet��ii Cebrus din Dacia Ripensis. Momentul s�u de sf�r�it s-ar cuveni c�utat dup� Constantius al II-lea, poate la sf�r�itul sec. al IV-lea.
O. Toropu, Romanitatea.., p. 205;
D. Tudor, OR4, p. 265;
C. M. Vl�descu, M. Zahariade, �n Oltenia. Studii �i comunic�ri, V-VI, Craiova 1986, p. 29-40.

29. Sucidava-Sykibida, este cea mai important� fortifica�ie roman� t�rzie de pe ripa nordic� a Dun�rii de Jos. Istoria sa reflect� fidel etapele prin care a trecut limesul danubian �n sec. III-VI.
Identificat� prin confruntarea izvoarelor literare Notitia Dignitatum (Sucidava) �i Procopius, De Aedificiis (Sykibida), cu inscrip�ia dedicat� zei�ei Nemesis (IDR, II, p. 106), fortifica�ia a fost ridicat� pe locul actualului sat Celei, �n fa�a v�rs�rii Isker-ului �n Dun�re unde se g�sea anticul Oescus. �nregistrat� mai �nt�i de c�tre Marsigli, Sucidava are �n palmares un num�r impresionant de cercet�ri care au vizat at�t fortifica�ia, c�t �i a�ezarea civil�. Cele mai importante au debutat �n 1936 sub conducerea prof. D. Tudor �i au continuat, cu unele �ntreruperi, p�n� �n prezent.
Cetatea, av�nd form� poligonal� neregulat�, a fost ridicat� pe un platou natural a c�rei �n�l�ime permitea o bun� vizibilitate. Dimensiuni: latura vestic� (turnurile A-E)-126,0 5m; latura de nord-est (turnurile E-J) - 161,15 m; latura sudic� (distrus�) - ca. 160 m. Zidul de incint� este dublu, cel interior gros de 1,60 - 1,67 m, iar cel exterior de 1,60 - 1,65 m. Pentru realizarea sa au fost folosite diverse modalit��i de construc�ie: opus incertum, quadratum, mixtum; pe latura sudic� a fortifica�iei zidul nu se mai p�streaz�. S�p�turile arheologice au identificat 10 turnuri exterioare, 8 turnuri interioare, 9 curtine �i o poart�. Se pare c� nu a fost aplicat un anume standard de construc�ie, �ntruc�t turnurile au dimensiuni �i mai ales forme diferite: arc de cerc, rectangular� neregulat�, dreptunghiular�, semicircular�, trapezoidal�, pentago-nal�. Poarta se afla pe latura de vest, avea o deschidere de 2,50 m �i nu era flancat� de turnuri. Cercet�rile extramuros au eviden�iat dou� �an�uri de ap�rare suprapuse.
�n interior, paralel cu zidul de incint�, la o distan�� de 5 � 6 m de acesta, se g�se�te un �ir de st�lpi realiza�i din piatr� �i c�r�mizi legate cu mortar �n scopul de a sus�ine diverse construc�ii: bar�ci pentru solda�i, magazii, depozite.
Au fost stabilite �ase faze de construc�ie ale cet��ii, c�rora le corespund patru niveluri de locuire. Primul nivel de locuire este contemporan cu prima faz� de construc�ie �i se �ncadreaz� cronologic �n perioada 265/274-323. Acum la Sucidava este ridicat� a fundamentis prima fortifica�ie militar�. Zidul de incint� interior, primul �an� de ap�rare �i poarta de vest cu canaturi apar�in acestei prime faze. Nivelului doi de locuire (324/328-378/382) �i corespund fazele a doua �i a treia de construc�ie. Faza a doua include ridicarea incintei exterioare, al doilea �an� de ap�rare, turnurile exterioare, poarta de vest cu cataract�, repara�ii �n urma r�zboiului cu go�ii din anul 323, precum �i construc�iile interioare din care azi se mai p�streaz� doar acel �ir de st�lpi. Corespunz�nd �n mare parte epocii constantiniene, de faza a doua se leag� refaceri ale zidurilor a�ez�rii civile, ridicarea podului ina-ugurat �n anul 328, precum �i refacerea drumului (miliarium constantinian) ce pornea de la Dun�re pe valea Oltului.
�n a treia faz� s-au f�cut repara�ii la zidul de incint� exterior cu turnurile aferente �i au fost ridicate turnurile interioare. Al treilea nivel de locuire (383-447) este socotit sincron cu fazele de construc�ie patru �i cinci. �n faza a patra a fost reparat zidul exterior al fortifica�iei, turnurile exterioare �i interioare, afectate probabil de tulbur�rile gotice din anii 378-379. Faza a cincea, �n contextul amenin��rii  hunice, rezid� �n consolidarea zidurilor �i turnurilor. Cu toate astea probabil �n 447 Sucidava este distrus� de huni. Nivelul al patrulea de locuire (498/535 - sf. sec. al VI-lea) corespunde fazei a �asea a fortifica�iei �i atest� revenirea militar� a Imperiului pe grani�a dun�rean�.
A�ezarea civil�, actualmente suprapus� de satul Celei, mult anterioar� fortifica�iei �i are �nceputurile �n prima jum�tate a sec. al II-lea. Fortificat� cu �an� de ap�rare, a�ezarea era �nconjurat� de un zid de piatr� cu turnuri de col� circulare �i turnuri mediane rectangulare ie�ite �n afara curtinelor. Zidurile �nchideau o suprafa�� aproximativ trapezoidal� cu laturile de nord �i vest de aproximativ 500 �i respectiv 487 m. Accesul �n a�ezare se f�cea pe dou� por�i situate una pe latura nordic�, cealalt� pe latura sudic�. Ultimele refaceri ale zidurilor a�ez�rii au fost datate la �nceputul sec. al IV-lea.
La Sucidava, p�n� �n prezent, pe l�ng� mormintele sau grupurile de morminte izolate, au fost identificate patru necropole. Numai cea de la nordul a�ez�rii civile a fost cercetat� exhaustiv; s-a stabilit c� a fost folosit� �n sec. II-IV.
Circula�ia monetar� debuteaz� la Sucidava cu monede emise �n timpul �mp�ratului Traian �i se �ncheie �ntr-o prim� faz� la Theodosius al II-lea, confirm�nd �ncetarea existen�ei fortifica�iei la mijlocul sec. al V-lea (vezi mai recent Gh. Poenaru-Bordea, �n SCN, XII, 1998, p. 41-81). Jum�tate din tezaurele descoperite aici sf�r�esc �n vremea aceluia�i �mp�rat (D. Tudor, OR4, p. 118), fiind �ngropate �n condi�iile de nesiguran�� provocate de raidurile hunice. Un reviriment al circula�iei monetare se �nregistreaz� �n sec. al VI-lea, c�nd fortifica�ia de la Sucidava se afla din nou sub st�p�nirea Imperiului.
Notitia Dignitatum, XLII, 39;
Procopius, De Aedificiis, IV, 6;
IGLR, p. 293-349;
IDR, II, p. 101-138;
V. Barbu, �n SCIV, 24, 1, 1973, p. 27 �i urm.;
D. Tudor, Sucidava. Une cit� daco-romaine et byzantine en Dacie, Bruxelles, 1965;
Idem, Sucidava, Buc., 1966;
Idem, Sucidava, Craiova, 1974;
O. Toropu, C. T�tulea, Sucidava-Celei, Buc., 1987.

30. Turris; fortifica�ie nelocalizat� pe teren a c�rei existen�� este atestat� de Procopius (De bello Gothico, 3, 14), �i care reprezint� un cap de pod nord-dun�rean �n sec. al IV-lea. Ridicat�, dup� spusele lui Procopius �n timpul �mp�ratului Traian, este probabil c� a fost ref�cut� �n sec. al IV-lea sub forma unui turn de observa�ie a�a cum reiese din titulatur�. Acest fapt ar putea fi pus pe seama lui Constantin cel Mare �n vremea c�ruia se activeaz� pe scar� larg� ridicarea capetelor de pod nord-dun�rene.
Turris a fost distrus� la o dat� necunoscut�, �n tot cazul �n sec. al VI-lea nu a mai fost ref�cut�. A fost identificat� pe r�nd cu Turnu M�gurele (D. Tudor, OR4, p. 308 �i 461), Barbo�i (Al. Madgearu, �n Balkanstudies, 33, 2, p. 203-208), sau cu Tyras (D. Gh. Teodor, Romanitatea carpato-dun�rean� �i Bizan�ul �n veacurile V-XI, Ia�i, 1981, p. 19).
Procopius, De bello Gothico, 3, 14.

31. Turnu M�gurele; fortifica�ie roman� t�rzie situat� la 3 km sud de ora�, suprapus� de o cetate medieval� rom�neasc�, fapt care a �ngreunat cercet�rile. S�p�turile lui Gr. Florescu au pus �n eviden�� o incint� din vremea lui Constantin cel Mare de form� aproximativ circular� (un poligon cu nou� laturi, 3 distruse), cu nou� turnuri semicirculare ie�ite �n exterior. Zidul, a c�rui grosime este de 1,70 - 2,20 m, a fost construit prin umplerea spa�iului dintre cele dou� paramente cu emplecton din pietre �i mortar. Laturile incintei au dimensiuni cuprinse �ntre 11,50 - 13 m, una singur� av�nd 15 m.
Din inscrip�iile descoperite aici, una a fost datat� �n sec. al IV-lea pe baza eviden�ei paleografice a caracterelor. Constituind un cap de pod fa�� de cetatea Asamum din Moesia Secunda, fortifica�ia de la Turnu M�gurele a fost distrus� (abandonat�) cel mai probabil cu prilejul primelor agita�ii gotice stimulate de uzurparea lui Procopius. Aceast� dat� ar putea s� se impun� ca urmare a dimensiunilor destul de mici ale fortifica�iei, fapt care nu-i permitea o garnizoan� numeroas� �i, ca atare, nici o rezisten�� �ndelungat� �n caz de pericol.
Identificarea fortifica�iei cu anticul Turris (vezi mai sus) nu poate fi sus�inut� cu argumente solide.
De altfel, existen�a unor urme romane la Turnu-M�gurele, a fost de cur�nd contestat� (Gh. I. Cantacuzino)
A. T. Laurian, �n Magazin istoric pentru Dacia, II, 1845, p. 83;
Gr. Florescu, �n RIR, 15, 1945, 4, p. 432 �i urm.;
IGLR, p. 397-398;
D. Tudor, OR4, p. 308 �i 461.
Gh. I. Cantacuzino, A. Sion, G. G�scan, �n Materiale �i cercet�ri arheologice. A XIII-a sesiune anual� de rapoarte, Oradea 1979, p. 413-417.

32. Dafne-Marisca; dup� Sucidava �i Drobeta, fort�rea�a Dafne era al treilea punct de maxim� importan�� de pe ripa nordic� a limesului Dun�rii de jos. Situat� fa�� �n fa�� cu fortifica�ia Transmarisca (Tutrakan) de pe malul de sud al Dun�rii, cel mai probabil la v�rsarea Arge�ului �n fluviu (pentru alte posibile localiz�ri vezi bibliografia), Dafne nu mai poate fi localizat� �n prezent pe teren datorit� faptului c� regiunea �n cauz� este inundabil�; rev�rs�rile Dun�rii �i ale Arge�ului au distrus �n mod irevocabil orice urm� a cet��ii. Ca urmare eforturile cercet�torilor de a depista vreun indiciu �n privin�a sa au e�uat. Existen�a Dafnei este �n schimb dedus� din izvoarele literare: Ammianus Marcellinus (XXVII, 5), Notitia Dignitatum (VIII, 45-46) �i Procopius (De Aedif., IV, 7).
Am procedat la al�turarea Dafne-Marisca, dat� fiind vecin�tatea �i opozi�ia fortifica�iei Transmarisca. Toponimul din urm� implic� existen�a la nordul Dun�rii a unei a�ez�ri sau fortifica�ii numite Marisca (C. Patsch, Die Volkerbewegung an der unteren Donau in der Zeit von Diocletian bis Heraclius, Wien, 1928, p. 20). Peste aceasta sau �n vecin�tate, Constantin cel Mare a ridicat a fundamentis fortifica�ia Dafne �n cinstea unei victorii militare (dafne = dafin, lauri, victorie, triumf). Cel mai probabil este vorba de victoria asupra lui Licinius �n urma b�t�liei de la Chrysopolis din anul 324. Acum ar putea fi plasat momentul construirii Dafnei, prilej cu care vechea denumire a fost abandonat�.
�n 367, �n prima campanie a �mp�ratului Valens �mpotriva go�ilor, vadul Transmarisca - Dafne a fost utilizat de armatele romane pentru trecerea Dun�rii pe un pod de vase. Acest fapt sugereaz� c� p�n� �n acest moment fortifica�ia nu fusese distrus�.
Men�ionarea de c�tre Notitia Dignitatum a unit��ilor CONSTANTINI DAPHNENSES �i BALLISTARII DAPHNENSES, f�r� nominali-zarea expres� a Dafnei, denot� c� �n jurul anului 395 aceasta nu mai constituia un cap de pod al Imperiului la nordul Dun�rii.
�n sec. VI Dafne figureaz� printre fortifica�iile ref�cute �n aceast� perioad�.
Ammianus Marcellinus (XXVII,5);
Notitia Dignitatum, VIII,45-46;
Procopius, De Aedificiis, IV, 7;
TIR, L 35, p. 37;
P. Diaconu, �n Pontica, 4, 1971, p. 311-318 (localizare la P�rjoaia);
M. Zahariade, �n SCIVA, 28, 3, 1977, p. 391-401 (p. 394 pentru alte localiz�ri);
A. Aricescu, Armata �n Dobrogea roman�, Buc., 1977, p. 164-166;
D. Tudor, OR4, p. 450-451;
I. Barnea, O. Iliescu, Constantin cel Mare, p. 115-117, 135-139.

33. Pietroasele; castru din piatr� de form� rectangular� (160 x 130 m) cu ziduri groase de 2,70 - 2,80m, executate din piatr� �i mortar cu pietri� �i c�r�mizi pisate. �n 1866, Al. Odobescu de la care provine primul plan al fortifica�iei, a constatat existen�a unor turnuri de col�, de form� semicircular�, ie�ite �n afara incintei. N-au fost identificate turnuri pe laturi �i nici elemente externe de ap�rare.
S�p�turile arheologice, �ncepute �n anul 1973 sub conducerea lui Gh. Diaconu, au precizat c� pentru locuire au fost construite de-a lungul laturilor fortifica�iei, bar�ci de form� rectangular� (3,50/4 x 4/5 m) cu podeaua amenajat� din lut galben. La ca. 400 m est de castru a fost identificat un complex termal, contemporan cu castrul. Cele patru necropole din zon�, par�ial cercetate, completeaz� imaginea an-samblului arheologic de la Pietroasele.
Situarea geografic� la mare distan�� de Dun�re �i confer� fortifica�iei un statut aparte. Este evident faptul c� ridicarea sa nu putea �ncepe dec�t �n condi�iile �n care Imperiul se afla �n plin� ofensiv�, iar neamurile barbare fuseser� pacificate pentru o bun� bucat� de timp. Acest moment cu greu nu putea fi altul dec�t anul 332, c�nd triburile gotice sunt �nfr�nte dezastruos �i li se impune un foedus. Pu�inele monede descoperite indic� func�ionarea castrului pe durata �ntregii epoci constantiniene.
Distrugerea sa pare normal s� fi survenit la �nceputul domniei �mp�ratului Valens, c�nd rela�iile romano-gotice se deterioreaz� vizibil; ultima moned� descoperit� �n castru provine din timpul acestui �mp�rat.
Al. Odobescu, Le tr�sor de P�trossa, III, Paris - Leipzig, 1900, p. 19-21;
TIR, L 35, p. 58;
Gh. Diaconu, �n Al. Odobescu. Opere, IV, Buc. 1976;
Idem �i colab., �n Dacia, NS, 21, 1977, p. 199 �i urm.;
Gh. Diaconu, �n Mousaios, 1981, p. 35 �i urm.;
Magda Tzony, �n Mousaios, 1981, p. 41 �i urm.;
I. Barnea, O. Iliescu, Constantin cel Mare, p. 117-118.

34. Piua Petrii; o fortifica�ie de form� patrulater� se afla �n sec. al IV-lea �n apropierea v�rs�rii Ialomi�ei �n Dun�re, vis-�-vis de fortifica�ia Carsium (H�r�ova) din Scythia. Apropierea Dun�rii a avut un efect dezastruos: fortifica�ia a fost distrus� �n totalitate de apele acestui fluviu. Singurele indicii r�mase sunt ceramica roman� t�rzie �i monedele din sec. IV-V recuperate din ruinele cet��ii �nainte ca acestea s� fi fost �nghi�ite de ape. Dedica�ia pus� de Flavius Avitianus, signifer �n NUMERUS SURORUM SAGITTARIORUM (CIL, III, 7493), precum �i lampa de bronz g�sit� �n localitatea Luciu din vecin�tate, par a fi aduse din alte p�r�i.
Nu au fost �nregistrate detalii tehnice arheologice, iar pentru cele cronologice nu exist� un reper sigur. Ridicat� sau ref�cut�, probabil, �n perioada lui Constantin cel Mare, fortifica�ia de la Piua-Petrii nu putea dep�i ca existen�� r�stimpul imediat urm�tor mijlocului sec. al IV-lea, c�nd fortifica�iile nord-dun�rene din regiune sunt scoase din func�iune. Distrugerea a fost definitiv� �i fortifica�ia nu a mai fost ref�cut�.
TIR, L 35, p. 58;
D. Tudor, �n Daco-romania, 1, Freiburg/M�nchen, 1973, p. 159, nota 52;
Idem, OR4, p. 339-340;
R. Vulpe, I. Barnea, DID, II, p. 419;
A. Aricescu, Armata in Dobrogea roman�, p. 69;
I. Barnea, O. Iliescu, Constantin cel Mare, p. 117.

35. Barbo�i; un castellum de form� poligonal� (pentagonal� sau heptagonal�) a fost ridicat �n interiorul fostului castru, c�ndva �n sec. al IV-lea, func�ion�nd �n vremea lui Constantin cel Mare �i a urma�ilor s�i. �n pofida intenselor cercet�ri nu au fost precizate detalii tehnice arheologice ale castellum-ului, acestea rezum�ndu-se mai ales pe informa�iile referitoare la vechiul castru. Plasat� la v�rsarea Siretului �n Dun�re, fortifica�ia de la Barbo�i reprezenta un cap de pod nord-dun�rean al cet��ii Dinoge�ia (Garv�n) din provincia Scythia. Func�ia sa nu a fost se pare una special defensiv�, ci mai degrab� una de observare �i semnalizare. Teritoriul avut �n supraveghere era m�rginit de valul de p�m�nt Serbe�ti-Tuluce�ti.
A�a cum s-a relevat de cei care au condus s�p�turile arheologice (N. Gostar) existen�a fortifica�iei de la Barbo�i se �ncheie pe la mijlocul sec. al IV-lea. �n acest moment, sub presiunea go�ilor, castellum-ul de la Barbo�i este abandonat, func�iile sale fiind preluate de fortifica�ia de la Dinoge�ia.
Asupra numelui antic al Barbo�ilor au fost exprimate c�teva p�reri: prima consider� c� at�t Barbo�ii, c�t �i Bisericu�a-Garv�n, ar fi purtat numele Dinogetia (R. Vulpe, �n Dacia, NS, 1, 1957, p. 162, nota 22; Gh. Stefan, �n Dacia, NS, 2, 1958, p. 317-329); o alta localizeaz� la Barbo�i enigmaticul Turris (M. Com�a, �n Istoria Rom�niei, I, 1960, p. 731, nota 3; Al. Madgearu, �n Balkanstudies, 33, 2, p. 203-208). �n sf�r�it, Barbo�ii au fost identifica�i cu Piroboridava din opera lui Ptolemeu (N. Gostar, �n Apulum, V, 1965, p. 146-147).

36. Aliobrix (Orlovka-Kartal); o adnotare marginal� de pe unul din manuscrisele geografului Ptolemeu (III, 10, 5) f�cut� c�ndva �n sec. al IV-lea, permite presupunerea c� �n epoca roman� t�rzie la Orlovka-Kartal a existat un punct fortificat, �n condi�iile revenirii st�p�nirii romane la nordul Dun�rii. Aliobrix este plasat� �n mod explicit la nordul fluviului �n fa�a cet��ii Noviodunum; ambele toponime sunt considerate de origine celtic�. Sectorul ce trebuia �inut sub observare se �ntindea spre nord p�n� la valul de p�m�nt din sudul Moldovei: Vadul lui Isac-Bolgrad-lacul C�tl�buga.
Vadul Noviodunum-Aliobrix a fost utilizat de c�tre �mp�ratul Valens �n anul 369 pentru trecerea armatelor romane la nordul Dun�rii, �n a doua campanie din r�zboiul purtat �mpotriva go�ilor. Ammianus Marcellinus, de la care ne-a r�mas o fidel� relatare a evenimentelor, evit� men�ionarea Aliobrix-ului, dovad� c� fortifica�ia nu mai constituia la aceast� dat� un punct st�p�nit de romani. Calificativul de �ora�ul go�ilor� care i-a fost aplicat se justific� fie prin confuzia ge�i-go�i frecvent �nt�lnit� la autorii antici, fie prin faptul c� go�ii st�p�neau teritoriul de la nordul gurilor Dun�rii, numit acum Gotia. Ultima variant� pare a fi mai probabil�. Oricum este greu de admis c� go�ii ar fi avut �n sec. al IV-lea un ora� propriu at�ta timp c�t nu au fost identificate a�ez�ri urbane gotice �n aceast� parte a Europei. �n leg�tur� cu st�p�nirea roman� t�rzie de la Aliobrix se impune totu�i o rezerv� - lipsa materialelor de sec. al IV-lea (stadiul cercet�rilor ?).
Existen�a fortifica�iei Aliobrix poate fi plasat� cu probabilitatea de rigoare �n perioada constantinian�, f�r� a dep�i mijlocul sec. al IV-lea.
Ptolemeu, Geografia, III, 10, 5;
C. M�ller, Claudii Ptolemei Geographia, I, 1, Paris, 1883, p. 468;
N. Gostar, �n Latomus, 26, 1967, 4, p. 987-995;
I. Ioni��, Din istoria �i civiliza�ia dacilor liberi, Ia�i, 1982, p. 30-36, 87.

37. Tyras; men�ionarea unui punct fortificat �n epoca roman� t�rzie la Tyras este ipotetic�. M� bazez �ns� pe faptul c� �n sec. al IV-lea, �n pofida faptului c� st�p�nirea roman� �ncetase aici de o bun� bucat� de vreme, continu� ridicarea unor construc�ii din piatr�, a�a cum au dovedit cercet�rile arheologilor sovietici. Retragerea roman� ar fi fost normal s� atrag� dup� sine o tendin�� de ruralizare, nicidecum continuarea unor construc�ii de factur� urban�. Mai recent, �n 1996, a fost pus� �n eviden�� o construc�ie de form� absidal� a c�rei utilitate este �nc� incert� (terme ?, basilic� ?). Av�nd �n vedere pozi�ia strategic� a Tyrasului, la gura de v�rsare a Nistrului, de unde se puteau supraveghea mi�c�rile de popula�ii de la nordul M�rii Negre, este posibil ca acest punct s� nu fi fost neglijat �n sec. al IV-lea.
P. Nicorescu, �n Dacia, III-IV(1927-1932), 1933, p. 557-601;
A. I. Furmanskaja, �n Archeologija Kiev, 10, 1957, p. 85-88(fig.1-2);
Idem, �n Archeologi�ni pamjatki, Kiev, 11, 1962, p. 122 �i urm.(fig.1-3);
I. B. Klejman, �n Materialy po Archeologii Severnogo Pri�enomorja, 8, 1976, p. 114-119;
I. Ioni��, Din istoria �i civiliza�ia dacilor liberi, Ia�i, 1982, p. 36-44;
Istoria rom�nilor de la �nceputuri p�n� �n secolul al VIII-lea, Bucure�ti, 1995, p. 278;
Al. Rosohatskij, V. Cojocaru, I. C. Opri�, �n Cronica cercet�rilor arheologice. Campania 1996, XXXI, Buc. 1997, p. 71-72.