CUM SE VEDE AZI ANUL 1989

Anul 1989 – despre care am conversat aseara cu public și amici la MȚR – a fost extrem de tulbure. S-a derulat ca un thriller, cu schimbări spectaculoase, lovituri de teatru și de palat, cu sînge. A început furtunos cu arestarea chiar de ziua lui Ceaușescu, 26 ianuarie, a grupului de la România liberă care scosese un ziar clandestin – Petre Mihai Băcanu Mihai Creangă, Anton Uncu. La 2 Liviu Brateș și-a dat foc pe pîrtia de schi de la Poiana Brasov în semn de protest impotriva regimului Ceaușescu. A urmat „Scrisoare celor 6″ care a ajuns în occident citeva zile mai tirziu, dar data din ianuarie. Șase inalți demnitari comuniști s-au adresat lui Ceaușescu cerînd schimbări ale regimului după modelul grasnost și perestoriaka. Ei au fost, amintesc – Silviu Brucan, Constantin Pârvulescu, Gheorghe Apostol, Alexandru Bărlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu.

Fiul ultimului, diplomatul Mircea Răceanu, a fost arestat pe 29 ianuarie pentru spionaj în favoarea SUA și condamnat la moarte. Cei șase au fost și ei anchetați. Aparțineau vechii generații, cominterniști, promoscoviți, și priveau spre Gorbaciov cu speranță, ca o posibilitate de a reforma PCR și de a-l înlătura pe Ceaușescu. La 17 marie 1989 in jurnalul francez Liberation apare interviul dat de Mircea Dinescu – critic la adresa regimului Ceaușescu. Se vorbea acolo despre frigul, foamea, frica, cenzura care cuprinseseră România. Lui Ceaușescu Dinescu îi făcea un portret extrem de acid. A fost dat afară de la România literară, interzis, exclus din PCR, izolat la domiciliu. Cîțiva de scriitori s-au raliat cu Dinescu – Geo Bogza, Dan Haulică, Octavian Paler, Al Paleologu, Mihai Șora, etc. Au fost și ei interziși.

La 12 aprilie Ceauseșcu a anunțat într-o plenară CC la PCR că România și-a plătit datoria externă și că nu se va mai îndatora niciodată. Din 1981 România care făcuse mari datorii pentru a alimenta politicile industriale aberante ale lui Ceuașescu plătea accelerat datoria externă. Groaza lui era că în România se va repeta situația din Polonia 1980-81. Acolo băncile occidentale, credea Ceaușescu, au cerut înapoi împrumuturile acordate lui Edward Gierek, în anii 70. Ca să plătească Varșovia a luat măsuri drastice și populația nemulțumită s-a revoltat. Concluzia lui Ceaușescu a fost că de vină sunt occidentul, băncile străine etc, și că episodul face parte din războiul dintre capitalism și comunism. Decizia lui a fost ca românii să facă un mare efort să plătească datoriile înainte de termen – de cca 11 miliarde dolari – chiar dacă nimeni nu îi ceruse împrumul înapoi. Decizia a adus suferințe enorme poulației și a produs exact la ce nu voia Ceuașescu să se ajungă- revolta din 1989, inlăturarea sa de la putere. Atunci în 89 aprilie lumea s-a așteptat ca sacrificiile să înceteze și aibă parte de o îmbunătățire a standardului de viață. Populația a crezut că vor înceta penuria alimentară, că va fi cald în locuințe, că nu se mai întrerupe curentul cum se întîmpla de ani de zile în fiecare seară.etc. Ceea ce nu s-a întîmplat. Speranța de atunci s-a volatilizat repede. Ceaușescu a continuat să facă mari investiții în industria sa ineficientă, să ridice Casa Poporului, să demoleze sate si orașe, etc. (VA CONTINUA )