Consoană sonantă palatală - Wikipedia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pagina „Iot” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți IOT.
În fonetică, consoana sonantă palatală este un sunet care apare în foarte multe limbi vorbite. Se mai numește iot, iod sau i consonantic. În cuvinte joacă rol de consoană, dar întrucît articularea sa seamănă foarte mult cu cea a unei vocale (vocala [i]) face de asemenea parte din categoria semivocalelor. Simbolul său fonetic este [j]. (Atenție, litera J din limba română corespunde sunetului notat [ʒ].) Acest sunet apare întotdeauna precedat sau urmat în aceeași silabă de o vocală, împreună cu care formează diftongi sau, în prezența altei semivocale, triftongi.
În limba română nu există o literă separată pentru acest sunet, el se notează cu litera I la fel ca și vocala [i]. În cuvinte împrumutate se mai notează și cu litera Y. Exemple de cuvinte: iarbă /'jar.bə/, caiet /ka'jet/, doi /doj/, yard /jard/, spray /sprej/.
Consoana [j] este sonoră și nu are o pereche surdă.
- Modul de articulare este sonant, adică printr-o închidere numai parțială a căii vocale, astfel încît fluxul de aer nu este întrerupt în nici un moment, ci doar îngustat suficient de puțin pentru a nu produce turbulențe audibile.
- Locul de articulare este palatal, adică partea mijlocie a limbii se atinge sau se apropie de palat.
- Este o consoană sonoră, adică în timpul pronunției sale coardele vocale vibrează.
- Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
- Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părții centrale a limbii.
- Este o consoană pulmonară, adică obținută prin aplicarea unei presiuni din plămâni.