Eugenio Beltrami - Wikipedia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Eugenio Beltrami
Date personale
Născut	16 noiembrie 1835[4][5][6][7][8] Cremona, Regatul Lombardia-Veneția, Imperiul Austriac[9][10]
Decedat	18 februarie 1900 (64 de ani)[4][11][6][7][12] Roma, Regatul Italiei[9][10]
Cetățenie	Regatul Italiei (17 martie 1861–18 februarie 1900)
Ocupație	matematician cadru didactic universitar[*] politician fizician topograf[*] geodezist[*]
Locul desfășurării activității	Universitatea din Bologna Universitatea din Pisa Universitatea Sapienza din Roma
Limbi vorbite	limba italiană[13][14]
Activitate
Rezidență	Regatul Italiei
Domeniu	geometrie diferențială matematică[1] fizică[1] geodezie[1]
Instituție	Universitatea din Bologna Universitatea din Pisa Universitatea Sapienza din Roma[2] Universitatea din Pavia
Alma Mater	Universitatea din Pavia[2]
Organizații	Accademia Nazionale dei Lincei Academia de Științe din Berlin London Mathematical Society[*][2] Academia de Științe Göttingen[*] Bayerische Akademie der Wissenschaften[*] Academia de Științe din Torino[*][3]
Conducător de doctorat	Francesco Brioschi
Doctoranzi	Carlo Somigliana[*] Ernesto Padova[*]
Premii	grande ufficiale dell'Ordine della Corona d'Italia[*] officier de l'ordre des Saints-Maurice-et-Lazare[*] Medaglia dei XL per la Matematica[*] (1875)
Modifică date / text

Eugenio Beltrami (n. 16 noiembrie 1835, Cremona, Regatul Lombardia-Veneția, Imperiul Austriac – d. 18 februarie 1900, Roma, Regatul Italiei) a fost un matematician italian cunoscut pentru studiile din domeniul geometriei non-euclidiene, electricității și magnetismului.

S-a născut la Cremona și a murit la Roma.

A fost profesor de matematică la universitățile din Bologna (1862), la Pisa (1863), Pavia (1876) și Roma (1891).

A fost membru corespondent al Academiei de Științe din Italia, apoi membru al Accademia dei Lincei din Roma.

Activitatea sa s-a concretizat în special în lucrări de geometrie diferențială, de teoria elasticității, a hidrodinamicii.

A demonstrat că pseudosfera este o suprafață de rotație a curbei numite tractrice.

Beltrami a continuat lucrările lui Gauss relativ la teoria ecuațiilor cu derivate parțiale liniare.

Cu soluțiile sistemelor de ecuații cu derivate parțiale tip Beltrami (eliptice) s-au ocupat matematicienii români: Mariana Nedelcu, Miron Nicolescu și alții.

Cea mai valoroasă lucrare a sa a fost: Saggio de interpretazione della geometria non eucledeea (Încercare de interpretare a geometriei neeuclidiene) (1868).

În această lucrare a arătat că planimetria neeuclidiană ca și planimetria lui Euclid fac parte dintr-un domeniu absolut real al teoriei suprafețelor, ceea ce a condus la un puternic impact asupra dezvoltării matematicii acelei perioade.