Ivan Vazov - Wikipedia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.

Ivan Vazov
Date personale
Nume la naștere	Ivan Minciov Vazov
Născut	9 iulie 1850[1][2] Sopot, Imperiul Otoman[3]
Decedat	22 septembrie 1921 (71 de ani)[4][1][5][6][7] Sofia, Regatul Bulgariei[8][9]
Înmormântat	Biserica Sfânta Sofia din Sofia
Părinți	Mincho Vazov[*] Săba Vazova[*]
Frați și surori	Gheorghi Vazov[*] Vladimir Vazov[*] Boris Vazov[*] Kiril Vazov[*] Mihail Vazov[*] Nikola Vazov[*] Ana Vazova[*] Vălka Vazova-Fetvadjieva[*]
Căsătorit cu	Atina Volearska[*] (1891–1921)
Cetățenie	Bulgaria
Ocupație	poet romancier[*] scriitor dramaturg judecător traducător politician prozator[*] critic[*]
Locul desfășurării activității	Plovdiv (1881–1885)[10] Oltenița Svilengrad (1872–1873) Sviștov Ruse Berkovița (18 martie 1879–septembrie 1880) Odesa (1886–1889) Sofia (1889–1921)
Limbi vorbite	limba rusă limba turcă limba franceză limba germană limba bulgară[1][11]
Pseudonim	Пейчин, Добринов, Ц-в, Д. Н-ров, Боянец, Белчин, Н-чев
Partid politic	Narodna partia[*]
Limbi	limba bulgară
Specie literară	epopee, genul liric
Opere semnificative	Sub jug Polea i gori[*] Az săm Bălgarce[*] Epopeea celor uitați[*]
Influențe Hristo Botev
Note
Premii	Sv. sv. ravnoapostoli Kiril i Metodi[*] Poceten grajdanin na Sofia[*] Doktor honoris kauza na Sofiiskia universitet[*]
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Ivan Vazov (în bulgară Иван Вазов; n. 9 iulie 1850, Sopot, Imperiul Otoman – d. 22 septembrie 1921, Sofia, Regatul Bulgariei) a fost un poet, romancier și dramaturg bulgar.

Anii tinereții sunt consacrați studiului istoriei și filologiei, cunoașterii poeziei clasice ruse și franceze, Vazov declarându-se un discipol al lui Victor Hugo. Prin activitatea în cadrul Societății Literare a Emigranților Bulgari în România, s-a apropiat de literatura română. Primele versuri au fost publicate în gazeta Societății Literare din Brăila, nucleul viitoarei Academii de Științe a Bulgariei.

Ivan Vazov primește consacrarea oficială de poet al națiunii bulgare după apariția a trei volume de versuri la București: Prapur și guslă (1876), Tristețile Bulgariei (1877) și Mireasma liliacului (1879). Lirica sa patriotică este influențată la început de poezia lui Botev, de modelul versului popular. Decepționat de modul în care politicienii vremii s-au îndepărtat de idealurile Renașterii naționale, în poezia lui apar accente critice pline de patos.

Participă la toate evenimentele legate de istoria poporului său. În cei 50 de ani de activitate, și-a urmat menirea exprimată în versurile: Clopot să fii: revoltei să-i dai duh / ți cântecu-n mulțime va pătrunde!

A fost ales membru al Academiei Bulgare.

Opere alese (20 de volume) au fost publicate în anii 1955-1957.

• Nicolae Crevedia, Dunărea lin-argintie... Antologie de poezie bulgară, București, Editura Semne, 2022, publicată în Colecția Biblioteca Giurgiuveană