Liza Minnelli - Wikipedia
- ️Tue Mar 12 1946
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Liza May Minnelli (n. 12 martie 1946) este o actriță, cântăreață și dansatoare americană, laureată a premiului Oscar pentru rolul din musicalul Cabaret. Este fiica actriței Judy Garland și a celui de al doilea soț al acesteia, Vincente Minnelli. Este cunoscută pentru prezența scenică energizantă și vocea sa alto puternică.[6] Minnelli este supranumită „Regina Broadway-ului”.[7][8]
Căutând să lucreze în lumea teatrului, Minnelli se mută în 1961 în New York City, unde își începe cariera ca și actriță de musical, cântăreață în cluburi de noapte și cântăreață de muzică pop tradițională. Își face debutul pe scenă în piesa de teatru Best Foot Forward și câștigă un Premiu Tony pentru Flora the Red Menace în 1965, care marchează începutul colaborării dintre ea și duoul compozitor-scriitor Kander și Ebb. Ei au scris, regizat și produs multe dintre prestațiile televizate și de scenă ale lui Minnelli și au ajutat în conturarea imaginii sale stilizate de supraviețuitoare. Melodiile devenite imnuri de supraviețuire New York, New York, Cabaret și Maybe This Time, alături de rolurile sale pe scenă și pe marele ecran au consolidat-o pe Minnelli ca un important gay icon.[9]
Lăudată de critici pentru primele sale presații din filme non-muzicale, în special The Sterile Cuckoo (1969), care i-a adus o nominalizare la Premiile Oscar pentru cea mai bună actriță, Minnelli ajunge un star internațional jucând în Cabaret și în emisiunea Liza with a Z (1972). Pe 22 iunie 1969 își pierde mama, Judy Garland, care moare la 47 de ani. Majoritatea filmelor sale următoare, cu excepția lui Arthur (1981), au primit critici negative și au fost dezamăgiri la box-office. Se întoarce pe Broadway pentru musicaluri precum The Act (1977), The Rink (1984) și concertul Liza's at The Palace... (2008) și lucrează în multe programe de televiziune și concerte de music hall la sfârșitul anilor '70. Concertele sale din 1979 și 1987 la Carnegie Hall și la Radio City Music Hall în 1991 și 1992 sunt recunoscute drept cele mai de succes prestații ale sale. Între 1988 și 1990 pleacă în turneu cu Frank Sinatra și Sammy Davis Jr. cu seria de concerte Frank, Liza & Sammy: The Ultimate Event.
Din 2010, Minnelli a refuzat să mai țină concerte mari în favoarea spectacolelor intime.[10][11][12][13][14]
Liza May Minnelli s-a născut în 12 martie 1946 la Cedars-Sinai Medical Center în Beverly Boulevard, Los Angeles. Este fiica lui Judy Garland și a lui Vincente Minnelli.[15] Și-a primit numele după cântecul lui Ira Gershwin, Liza (All the Clouds'll Roll Away). Minnelli are o soră vitregă, Lorna, și un frate vitreg, Joey, din mariajul lui Garland cu afaceristul Sid Luft. Mai are o soră vitregă pe nume Christiane Nina Minnelli (poreclită Nina Tina), din mariajul al doilea al tatălui său.[16] Nașii lui Liza Minnelli sunt William Spier și scriitoarea Kay Thompson (autoarea cărților pentru copii Eloise).
A fost distribuită în primul spectacol la trei ani, apărând în scena finală a filmului In the Good Old Summertime (1949); filmul îi mai are în distribuție pe Garland și Van Johnson. În 1961 se mută în New York, învățând la High School of Performing Arts și, mai tâziu, la Chadwick School.[17]
În 1961, Minnelli a studiat la Cape Cod Melody Tent în Hyannis, Massachusetts. A făcut parte din corul piesei Flower Drum Song și a jucat rolul lui Muriel în Take Me Along. A început să profeseze ca solistă la vârsta de 17 ani cu relansarea musicalului Best Foot Forward, pentru care a primit premiul World Theatre.
Anul următor, mama sa o invită să cânte alături de ea în concertul de la London Palladium. Spectacolul este înregistrat și apoi lansat ca album. Studiază la Scarsdale High School pentru un an, unde ia parte în producția piesei Jurnalul Annei Frank și pleacă în Israel în turneu. Se întoarce pe Broadway la 19 ani, unde câștigă premiul Tony pentru Flora the Red Menace. Piesa de teatru marchează prima colaborare dintre ea, John Kander și Fred Ebb.
În 1997, joacă pe Broadway musicalul Victor/Victoria, înlocuind-o pe Julie Andrews.
Minnelli a început să lucreze ca și cântăreață în cluburi de noapte la 19 ani, debutând la Hotelul Shoreham din Washington D.C.. În același an a susținut concerte în cluburi de noapte din Las Vegas, Los Angeles, Chicago, Miami și New York City. Succesul din urma spectacolelor sale live a dus la lansarea albumelor Liza! Liza! (1964), It Takes Time (1965) și There is a Time (1966), semnate cu casa de discuri Capitol Records. În primii ani a înregistrat atât melodii pop tradiționale, cât și cântece din musicalurile în care jucase.
Între 1968 și 1970, lansează albumele Liza Minnelli (1968), Come Saturday Morning și New Feelin' (ambele în 1970) cu A&M Records. Lansează The Singer (1973) și Tropical Nights (1977) cu Columbia Records.
_(5508565349).jpg)
În 1989, colaborează cu grupul Pet Shop Boys pe albumul Results, o înregistrare dance electronică. Sunt lansate 4 single-uri: Losing My Mind, Don't Drop Bombs, So Sorry, I Said și Love Pains. Minnelli cântă live Losing My Mind la ceremonia Premiilor Grammy înainte să îi fie acordat Premiul Grammy Legend (primele premii de acest gen s-au acordat în 1990 lui Minnelli, Andrew Lloyd Webber, Smokey Robinson și Willie Nelson). Cu acest premiu, Minnelli devine una din cele 16 personalități - listă în care sunt incluși Whoopi Goldberg, Mike Nichols, Barbra Streisand, Audrey Hepburn și alții - care au câștigat un Oscar, un Grammy, un Tony și un Emmy.
În 1992, Minnelli cântă pe stadionul Wembley în concertul tribut pentru prietenul său, Freddie Mercury, melodia We Are the Champions, alături de restul formației Queen. În 1996, lansează albumul jazz Gently.
În 2006, Liza Minnelli colaborează cu trupa My Chemical Romance pe albumul The Black Parade, cântând un solo cu Gerard Way în piesa Mama. Albumul Confessions este lansat de artistă în data de 21 septembrie 2010.[18]
Primul rol creditat al lui Minnelli a fost cel din filmul Charlie Bubbles (1967). Patru ani mai tâziu devine vocea lui Dorothy în filmul animat Journey Back to Oz, inspirat de Vrăjitorul din Oz (film din 1939).
Minnelli joacă o adolescentă excentrică în The Sterile Cuckoo (1969), primul film realizat de Alan J. Pakula. Primește o nominalizare pentru cea mai bună actriță la Premiile Oscar. Joacă alt personaj excentric în filmul Tell Me That You Love Me, Jonie Moon (1970), regizat de Otto Preminger. O scenă din film cauzează nemulțumiri în statul Massachusetts, fiind fără permisiune filmată într-un cimitir.[19][20]
În 1972, Minnelli joacă în cel mai bine primit film al său, Cabaret. Ca să se pregătească pentru rol, Minnelli susține că a căutat fotografii cu actrițele Louise Glaum și Louise Brooks.[21] Sally Bowles, personajul său, era o dansatoare de cabaret într-un club din Berlinul anilor '30. Filmul i-a adus Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță, un Glob de Aur, un premiu BAFTA, și de asemenea premiul Sant Jordi și premiul David di Donatello pentru cea mai bună actriță străină.
Minnelli joacă după Cabaret (1972) în trei filme dezamăgitoare la box-office: Lucky Lady (1975), A Matter of Time (1976), în care joacă alături de Ingrid Bergman, și New York, New York (1977). Următor hit al lui Minnelli este filmul Arthur (1981).[22] Mai joacă în Rent-a-Cop (1988), Arthur 2: On the Rocks (1988) și în Stepping Out (1991), o comedie musical.
Ca și copil și adolescent, Minnelli apare în diferite emisiuni și showuri de varietăți găzduite de personalități precum Jack Paar, Joe Franklin, Mike Douglas, Johnny Carson și Merv Griffin. În 1959, cântă și dansează împreună cu Gene Kelly în primul său special de televiziune. În anii '60, apare în emisiuni ca The Ed Sullivan Show, The Hollywood Palace și The Judy Garland Show.
În 1964, joacă un episod în serialul dramatic Mr. Broadway, interpretând rolul lui Minnie.
Urmând succesul filmului Cabaret, Minnellli realizează împreună cu regizorul Bob Fosse specialul televizat din 1972, Liza with a 'Z'. A Television Special. Specialul câștigă patru Premii Emmy, inclusiv unul pentru Minnelli.
Minnelli a suferit de alcoolism și dependeță de droguri pentru o perioadă lungă de timp după ce mama sa a murit.[23] Prietenul său, Andy Warhol, notează în jurnalul său despre adicția actriței.[23][24] Împreună cu Warhol și Bianca Jagger, Minnelli frecventa cluburile de noapte din New York City în anii '70.
Minnelli a declarat că are ca și confesiune Biserica Episcopală din Statele Unite.[25]
Minnelli s-a căsătorit și a divorțat de patru ori. Primul mariaj, cu muzicianul australian Peter Allen[26], s-a încheiat în 1974 după ce Minnelli îl găsește acasă cu un alt bărbat.[27] În același an, se căsătorește cu Jack Haley Jr., producător și regizor american. Tatăl lui Haley jucase în Vrăjitorul din Oz. Cei doi divorțează în 1979.
Minnelli se căsătorește cu Mark Gero, sculptor, în 1979. Divorțează în 1992. Ultimul mariaj, cu David Gest, începe în 2002 și se finalizează cu divorțul lor din 2007, după ce s-au separat încă din iulie 2003.
Liza Minnelli nu are copii. O sarcină a lăsat-o cu hernie hiatală după ce doctorii au încercat să salveze copilul.
- 1965: The Dangerous Christmas of Red Riding Hood
- 1979: The Muppet Show (sezon 4)
- 1984: The Princess and the Pea (episod din antologia Faerie Tale Theatre)
- 1985: A Time to Live
- 1988: Sam Found Out: A Triple Play
- 1994: Vieți paralele
- 1995: Bucuria de a trăi
- 2003-2005, 2013: Situație de criză
- 2009: Divă cu greutate
- 2013: Smash - The Surprise Party S2 Ep 10
- 1964: Judy and Liza at the Palladium (cu Judy Garland)
- 1970: Liza
- 1972: Liza with a "Z" — A Concert for Television
- 1974: Love from A to Z (cu Charles Aznavour)
- 1980: Goldie and Liza Together (cu Goldie Hawn)
- 1980: An Evening with Liza Minnelli
- 1986: Liza in London
- 1987: Minnelli on Minnelli: Liza Remembers Vincente (documentar)
- 1989: Frank, Liza & Sammy: The Ultimate Event (cu Frank Sinatra and Sammy Davis, Jr.)
- 1992: Liza Live from Radio City Music Hall
- 1993: Liza & Friends: A Tribute to Sammy Davis, Jr. (cu Charles Aznavour, Tom Jones, Jerry Lewis și Cliff Richard)
- 1961: Wish You Were Here (Hyannis, Massachusetts)
- 1961: Take Me Along (Hyannis, Massachusetts)
- 1961: Flower Drum Song (Hyannis, Massachusetts)
- 1961-62: The Diary of Anne Frank (1961–1962) (Turneu)(Scarsdale High School, Scarsdale, NY)
- 1963: Best Foot Forward (Off-Broadway)
- 1964: Carnival! (Paper Mill Playhouse)
- 1964: Time Out For Ginger (Bucks County Playhouse)
- 1964: The Fantasticks (turneu)
- 1965: Flora the Red Menace (Broadway)
- 1966: The Pajama Game (turneu)
- 1974: Liza (solo, Broadway)
- 1975: Chicago (înlocuind-o pe Gwen Verdon, Broadway)
- 1977-78: The Act (Broadway)
- 1978: Are You Now or Have You Ever Been? (apariție episodică, Off-Broadway)
- 1978-79: The Owl and the Pussycat (Martha Graham Ballet/Londra și Lincoln Center/New York City)
- 1983: By Myself (solo, Los Angeles și Londra)
- 1984: The Rink (Broadway)
- 1994: Love Letters (Coconut Grove Playhouse, Miami)
- 1997: Victor/Victoria (înlocuind-o pe Julie Andrews pe durata vacanței, Broadway)
- 1999-00: Minnelli on Minnelli: Live at the Palace (concert, Broadway, Palace Theater)
- 2002: Liza's Back! (concert, New York și London)
- 2008-09: Liza's at the Palace...! (concert, Broadway, Palace Theater)
- Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru Cabaret
- Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță (muzical/comedie) pentru Cabaret
- Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriță pentru Cabaret
- Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță într-o miniserie pentru A Time to Live
- Premiul Emmy pentru Liza with a Z (1972)
- ^ https://www.oscars.org/oscars/ceremonies/1973
- ^ Theatre World Award Recipients (în engleză), Theatre World Award
- ^ 1988 Archive (în engleză), Zmeura de Aur, arhivat din original la , accesat în 2 decembrie 2019
- ^ „Larry King Interviews Liza Minnelli”. 25 martie 2006. Accesat în 6 iunie 2012.
- ^ CONOR.SI[*]
- ^ „Liza Minnelli Opens 3-Week Carnegie Date”. The New York Times. 31 mai 1987. ...and her voice -- a ripe, rounded alto whose physical qualities remain uncannily reminiscent of her mother, Judy Garland...
- ^ Cerasaro, Pat (1 iulie 2012). „FLASH FRIDAY: Liza In London, Then & Now”. BWW. Wisdom Digital Media. broadwayworld.com. Accesat în 22 august 2012. So it seems quite befitting of fate that the verifiable Queen of Broadway herself, Liza Minnelli...
- ^ Ward, Michelle (11 iulie 2012). „Q&A: Liza Minnelli Talks Hollywood Bowl”. Los Angeles Confidential. la-confidential-magazine.com. Arhivat din original la 9 mai 2013. Accesat în 22 august 2012. The queen of Broadway takes center stage at the Hollywood Bowl on August 11
- ^ Musto, Michael (25 august 2014). „The 12 Greatest Female Gay Icons of All Time”. Out. Accesat în 14 august 2015.
- ^ Bernstein, Jacob (8 august 2012). „Fire Island′s Got Talent”. The New York Times. Accesat în 17 iulie 2018.
- ^ Hetrick, Adam (30 iunie 2018). „Liza Minnelli Joins Michael Feinstein for Intimate Concert and Conversation Tonight”. Playbill. Accesat în 17 iulie 2018.
- ^ „Liza Minnelli Returns to the Stage with a Touching Tribute”. Broadwayworld. 2 iulie 2018. Accesat în 17 iulie 2018.
- ^ Quintos, Michael (6 iulie 2018). „BWW Review: Liza Minnelli and Michael Feinstein Perform Together at OC's Segerstrom Center”. Broadwayworld. Accesat în 17 iulie 2018.
- ^ Abramovitch, Seth (25 iunie 2018). „What Is Going On With Liza Minnelli? Longtime Collaborator Opens Up About Her Health”. Broadwayworld. Accesat în 17 iulie 2018.
- ^ Schechter, Scott (2006). Judy Garland: The Day-by-day Chronicle of a Legend (în engleză). Rowman & Littlefield. ISBN 978-1-58979-300-2.
- ^ Brockes, Emma (12 aprilie 2008). „Lunch with a legend”. The Guardian. UK. Accesat în 12 aprilie 2008.
- ^ Edvige Giunta (2002). The Milk of Almonds: Italian American Women Writers on Food and Culture. Feminist Press. pp. 30–. ISBN 978-1-55861-453-6.
- ^ Liza Minnelli's "Confessions" CD Due in September; Artwork Revealed Arhivat în 12 mai 2010, la Wayback Machine.. Playbill.com (May 11, 2010). Retrieved on April 2, 2012.
- ^ Tell Me That You Love Me, Junie Moon în Catalogul Institutului American de Film
- ^ „Mass. Cemeteries Safe From Nude Pic Capers”. Variety. 17 iunie 1970. p. 5.
- ^ Sischy, Ingrid (februarie 2004). „Liza Minnelli: Be "strange and extraordinary", her father once told her. She listened”. Interview.
- ^ „1981 Domestic Grosses”. Box Office Mojo.
- ^ a b Barber, Lynn (3 mai 2008). „Secrets and Liza”. The Guardian. London. Accesat în 24 iulie 2013.
- ^ Warhol, Andy (1989). Hackett, Pat, ed. The Andy Warhol Diaries. New York: Warner Books. p. 92. ISBN 978-0-446-51426-2. LCCN 88-40565.
- ^ „Larry King Interviews Liza Minnelli”. 25 martie 2006. Accesat în 6 iunie 2012.
- ^ Parish, James Robert (2007). The Hollywood Book of Extravagance. John Wiley and Sons. p. 137. ISBN 978-0-470-05205-1.
- ^ Wieder, Judy (2001). Wieder, Judy, ed. Celebrity: The Advocate Interviews. New York: Advocate Books. p. 85. ISBN 978-1-55583-722-8.
- Leigh, Wendy (1993), Liza: Born a Star. E. P. Dutton
- Mair, George (1996), Under the Rainbow: The Real Liza Minnelli. Carol Publishing
- Schechter, Scott (2004), The Liza Minnelli Scrapbook. Kensington Books/Citadel Press * See Free Preview at Amazon.com
- Spada, James (1983), Judy and Liza. Doubleday
