ro.wikipedia.org

Pierre Bayle - Wikipedia

  • ️Mon Nov 18 1647

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pierre Bayle
Date personale
Născut18 noiembrie 1647[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Carla-le-Comte, Midi-Pyrénées, Franța[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat28 decembrie 1706 (59 de ani)[1][8][4][5][2] Modificați la Wikidata
Rotterdam, Țările de Jos[9][10][11][6][7] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
PărințiJean Bayle[*] Modificați la Wikidata
Religiecalvinism[*]
catolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
scriitor
profesor universitar[*]
jurnalist
critic literar[*]
teolog[*]
istoric
lexicograf Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRotterdam[6] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1][2][12][13][14]
limba latină[15] Modificați la Wikidata
Activitate
Profesor pentruChristoph I. zu Dohna-Schlodien[*]  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarscepticism  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeDictionnaire historique et critique[*]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Pierre Bayle

Pierre Bayle (n. 18 noiembrie 1647, Carla-le-Comte, Midi-Pyrénées, Franța – d. 28 decembrie 1706, Rotterdam, Țările de Jos) a fost un filozof și scriitor francez.

Pierre Bayle s-a născut la Carla-le-Comte (astăzi Carla-Bayle), lângă Pamiers în Ariège, fiul unui modest pastor protestant. Tatăl i-a predat greaca și latina. În 1669 intră la Universitatea iezuită de la Toulouse și se convertește la catolicism. După 17 luni revine la protestantism. Se refugiază la Geneva, unde studiază filozofia lui René Descartes în cadrul studiilor de teologie.

Combătând intoleranța regimului lui Ludovic al XIV-lea, atrage ura comunității creștine.

  • 1695-1697: Dictionnaire historique et critique. Considerat "cel mai covârșitor rechizitoriu alcătuit spre rușinea omenirii" (Paul Hazard)[16].

Sunt criticați regii care au adus nefericire supușilor lor, papii care au înjosit catolicismul prin patimile și ambițiile personale.

"Alungați ignoranța și barbaria, veți elimina superstițiile și încrederea prostească a poporului, atât de fructuoasă pentru cârmuitorii lui, care abuzează de câștigul lor pentru se lăsa pradă lenei și dezmățului..."
"Dacă-i luminați pe oameni asupra acestei dezordini, le veți deschide pofta de a examina totul, vor iscodi și vor analiza atâta, încât nu vor mai găsi nimic care să le mulțumească biata lor rațiune".

Fiind urmaș spiritual al lui René Descartes și Pierre Gassendi, filozofia sa este în primul rând critică.

Respinge astrologia considerând-o "cea mai vană dintre imposturi", deoarece considera rațiunea ca fiind singura cale spre adevăr.

Pierre Bayle avea atitudine critică față de religie. Nu considera religia ca o premisă a moralității. De asemenea, revendica toleranța în numele rațiunii:

"Eu cred că ereticii trebuie tolerați căci ei nu ofensează pe nimeni și nici nu cred că fac vreun rău" și nu numai ei ci și evreii și mahomedanii. "Toleranța trebuie să fie generală".

Opera sa trebuie înțeleasă ca o contribuție la iluminism. Bayle a fost un sceptic.

  1. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în 9 iulie 2018
  2. ^ a b c IdRef, accesat în 9 iulie 2018
  3. ^ Pierre Bayle, Internet Philosophy Ontology project, accesat în 9 octombrie 2017
  4. ^ a b Pierre Bayle, Nationalencyklopedin, accesat în 9 octombrie 2017
  5. ^ a b Pierre Bayle, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017
  6. ^ a b c „Pierre Bayle”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 iulie 2018
  7. ^ a b Biografisch Portaal, accesat în 9 iulie 2018
  8. ^ Pierre Bayle, Brockhaus Enzyklopädie
  9. ^ Бейль Пьер, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
  10. ^ OPAC SBN, accesat în 9 iulie 2018
  11. ^ http://www.museeprotestant.org/en/notice/pierre-bayle-museum/, accesat în 18 septembrie 2016
  12. ^ Library of Congress Authorities, accesat în 9 iulie 2018
  13. ^ CONOR.SI[*]
  14. ^ Virtual International Authority File, accesat în 9 iulie 2018
  15. ^ Czech National Authority Database, accesat în 27 iunie 2023
  16. ^ Paul Hazard, Criza conștiinței europene
  • Istoria filozofiei moderne și contemporane, Editura Academiei R. S. România, București, 1984
  • K. Roger Charbonnel, La pensée italienne et l'humanisme libertin
  • W. Dilthey, Weltanschauung und Analyse des Menschen seit Renaissance und Reformation