Pierre Curie - Wikipedia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pierre Curie
Date personale
Născut	15 mai 1859[7][8][9][10][11] Paris, Franța[12][13]
Decedat	19 aprilie 1906 (46 de ani)[7][8][9][10][11] Paris, Franța[14][15][12]
Înmormântat	Panthéon (20 aprilie 1995) cimetière de Sceaux[*] (1906–20 aprilie 1995)[16]
Cauza decesului	moarte accidentală[*] (lovit de autovehicul[*][17])
Părinți	Eugène Curie[*] Sophie-Claire Depouilly[*]
Frați și surori	Jacques Curie
Căsătorit cu	Marie Curie (26 iulie 1895–19 aprilie 1906)[18][19]
Copii	Irène Joliot-Curie Ève Curie
Cetățenie	Franța[20]
Ocupație	fizician chimist cadru didactic universitar[*] fizician nuclearist[*]
Limbi vorbite	limba franceză[21][22]
Activitate
Rezidență	rue de la Glacière[*] Franța
Domeniu	fizică
Număr Erdős	8
Instituție	Universitatea din Paris
Alma Mater	Facultatea de Științe din Paris[*] Sorbona Școlirea acasă
Organizații	Academia Franceză de Științe
Conducător de doctorat	Gabriel Lippmann[1]
Doctoranzi	Paul Langevin[2]
Cunoscut pentru	radiație Piezoelectricitate
Premii	Premiul Nobel pentru Fizică (1903)[3][4] Medalia Elliott Cresson[*] (1909)[5] Medalia Benjamin Franklin[*] Medalia Davy[*] (1903)[6] medalia Matteucci[*] (1904) prix La Caze de l'Académie des sciences[*] (1901)
Semnătură
Modifică date / text

Pierre Curie (n. 15 mai 1859, Paris, Franța – d. 19 aprilie 1906, Paris, Franța) a fost un fizician francez, pionier în studiul radioactivității, laureat (împreună cu Antoine Henri Becquerel și Marie Curie) al Premiului Nobel pentru Fizică în 1903.

Printre alte contribuții științifice remarcabile, Pierre Currie a descoperit, împreună cu fratele său, Jacques Curie, efectul piezoelectric, în 1880.

„ca apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin studiile asupra fenomenului radiației descoperit de profesorul Henri Becquerel.”

Tatăl său, Eugen Curie, era un medic generalist interesat de asemenea de cercetare. Încă din copilărie, Pierre încerca să explice fenomenele cu care se întâlnea zilnic. La 16 ani și-a luat bacalaureatul și la 18 ani licența. De la 19 ani a fost luat ca preparator la Sorbona, astfel încât a putut să se dedice cercetării științifice. Împreună cu profesorul Desains a studiat lungimile de undă ale radiaților calorice, iar împreună cu fratele său mai mare, Jacques, a descoperit efectul piezoelectric. În 1882, Pierre a părăsit Sorbona pentru a deveni șef de lucrări la Școala de fizică și chimie din Paris. Și-a dat teza de doctorat din cercetările asupra magnetismului.

• en Biografie pe site-ul premiului Nobel
• „«Dinastia» Curie^{[nefuncțională]}” (11 octombrie 2007). Jurnalul Național.