ro.wikipedia.org

Rustam Minnihanov - Wikipedia

  • ️Fri Mar 01 1957

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Röstäm Miñnexanof
Date personale
Născut1 martie 1957 (67 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Yaña Arış⁠(d), RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
PărințiNurğäli Miñnexanof[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Rusia Modificați la Wikidata
ReligieIslamul sunit Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
pilot de elicopter[*]
economist
pilot de curse automobilistice[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiTatarstan Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba tătară
limba rusă Modificați la Wikidata
Al 2-lea Președinte al Republicii Tatarstan Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
25 martie 2010
Precedat deMintimer Şäymief
Prime Minister of Tatarstan[*] Modificați la Wikidata
În funcție
10 iulie 1998 – 25 martie 2010
Precedat deMintimer Şäymief
Succedat delist of Prime Ministers of Tatarstan[*]

PremiiOrdinul de Onoare (23 ianuarie 2014)
Medalia comemorativă a celei de a 300-a aniversări a Sankt Petersburgului[*]
Ordinul de Merit pentru Patrie, Gradul IV[*] de la Vladimir Putin (3 octombrie 2007)
iubileinaia medal «V pameat 1000-letia Kazani»[*]
Ordinul Prieteniei[*] de la Vladimir Putin (22 iulie 2002)
Ordinul Alexandr Nevsky[*] de la Vladimir Putin (1 martie 2017)
orden «Za voennîe zaslugi»[*] de la Vladimir Putin (2012)
medal Stolîpina P. A. II stepeni[*]
medal «Za otlicie v likvidații posledstvi cirezvîceainoi situații»[*]
...mai multe...
Partid politicRU  Modificați la Wikidata
Alma materRossiiski gosudarstvennîi torgovo-iekonomiceski universitet[*]
Kazanski gosudarstvennîi agrarnîi universitet[*]
Universitatea Rusă de Economie Plehanov
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Rustam Nurgalievici Minnihanov (în rusă Рустам Нургалиевич Минниханов, în tătară Рөстәм Нургали улы Миңнеханов; n. 1 martie 1957, Yaña Arış⁠(d), RSFS Rusă, URSS) este un proeminent politician rus și cel de-al doilea și actualul președinte al Republicii Tatarstan, teritoriu subiect federal al Rusiei.[2]

Rustam Minnihanov s-a născut pe 1 martie 1957 într-o familie de tătari de pe Volga din satul Novîi Arîș (în rusă Новый Арыш, în tătară Яңа Арыш), raionul Rîbno-Slobodski, RASS Tătară.

A absolvit Institutul Agronomic din Kazan în 1978 ca inginer mecanic și secția din Kazan a Institutului Sovietic de Comerț din Moscova în 1986 ca specialist în merchandising și organizarea comerțului cu produse alimentare. Este un doctor în științe economice.[3]

Minnihanov este căsătorit și are doi fii. Fiul lui, Irek Minnihanov, a murit în prăbușirea avionului ce efectua zborul 363 al Tatarstan Airlines pe 17 noiembrie 2013.[4]

După absolvirea institutului în 1978, a început o carieră de inginer, lucrând la Asociația Selkhoztekhnika din raionul Sabinski. A lucrat apoi în acel raion ca inginer energetician superior și inginer energetician șef al întreprinderii de exploatare forestieră din raionul Sabinski (1980-1983) și apoi vicepreședinte al Consiliului de administrație al raionului Sabinski (1983-1985).

În 1985–1993 a îndeplinit funcții de conducere în raionul Arski: președinte al Consiliului de administrație al raionului (1985-1990), președinte al Comitetului Executiv al raionului Arski (1990-1992), prim-vicepreședinte al Administrației Raionale (1992-1993).

În 1993 a fost numit șef al administrației raionului Vîsokogorski și în noiembrie 1996 a devenit ministru de finanțe al Republicii Tatarstan. Începând din 10 iulie 1998 până în 25 martie 2010 a fost prim-ministru al Republicii Tatarstan. În timpul mandatului său de prim-ministru, Minnihanov a continuat să fie implicat în sectorul industrial, îndeplinind funcția de președinte al consiliului de administrație al companiei petroliere Tatneft din 2005 până în 2006.[5] S-a remarcat prin sprijinirea inovației tehnologică, a tranziției către o administrație tot mai informatizată, a raționalizării activităților oficiale prin utilizarea documentelor electronice și a semnăturii  electronice pe documentele oficiale.[6]

Pe 27 ianuarie 2010 președintele rus Dmitri Medvedev l-a nominalizat pe Rustam Minnihanov ca noul președinte al Tatarstanului[7] și pe 25 martie 2010 Rustam Minnihanov a preluat oficial funcția de președinte.[8]

În timpul Crizei din Crimeea din 2014, Minnihanov a acționat ca mediator între guvernul de la Kremlin și comunitatea tătarilor crimeeni, încercând să înlăture teama existentă în rândul tătarilor din Crimeea de o persecuție potențială din partea Rusiei după anexarea peninsulei.[9]

  • Ordinul de Merit al Patriei, clasa a IV-a
  • Ordinul Prieteniei
  • Medalia „În memoria aniversării a 300 de ani a orașului Sankt Petersburg”
  • Medalia „În memoria aniversării a 1000 de ani a orașului Kazan”
  • Medalia „Pentru merite în lichidarea consecințelor unei situații de urgență” (EMERCOM)
  • Ordinul „Pentru Merit” al Republicii Tatarstan
  1. ^ Davos 2014 Participant List
  2. ^ „Liderul Republicii Tatarstan din Rusia nu a fost lăsat să intre în Rep. Moldova. Care este motivul”. adevarul.ro. Accesat în 17 aprilie 2023.
  3. ^ „Минниханов Рустам Нургалиевич”. Вести.Ru. 22 ianuarie 2010. Accesat în 28 martie 2010.
  4. ^ „Авиакатастрофа в Казани: опубликован список 50 погибших” (în rusă). ITAR TASS. 17 noiembrie 2013.
  5. ^ Davison, Jennifer-Anne (29 aprilie 2008). „Power dynamics in Russian-Tatarstani relations: A case study”. Victoria, British Columbia, Canada: University of Victoria: 27.
  6. ^ Исмагилова, Эльмира (25 martie 2010). „Рустам Минниханов - президент в стиле Hi-Tech”. Вести.Ru. Accesat în 28 martie 2010.
  7. ^ Medvedev nominates Minnikhanov as new president of Tatarstan[nefuncțională]
  8. ^ First President of the Republic of Tatarstan Mintimer Shaimiev: Chronicle of events (25 martie 2010). "Rustam Minnikhanov has taken office as President of the Republic of Tatarstan" Arhivat în 4 martie 2012, la Wayback Machine.; for more information, see the Russian version, "Рустам Минниханов официально вступил в должность Президента Республики Татарстан" Arhivat în 4 martie 2012, la Wayback Machine..
  9. ^ Edwards, Maxim. „Crimea crisis: The Tatarstan factor”. www.aljazeera.com.