ro.wikipedia.org

Sabina Spielrein - Wikipedia

  • ️Fri Nov 06 1885

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sabina Spielrein
Date personale
Născută25 octombrie/6 noiembrie 1885 Modificați la Wikidata
Rostov-pe-Don, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedată11 august 1942 (56 de ani) Modificați la Wikidata
Zmiiovskaia Balka, RSFS Rusă, URSS[1] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor Modificați la Wikidata
PărințiEva Spielrein[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriȘpilrein, Isaak Naftulievici[*]
Șpilrein, Ian Nikolaevici[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiepsihiatru
psihanalistă[*]
eseistă
doctoriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniupsihanaliză  Modificați la Wikidata
InstituțiePsychiatrische Universitätsklinik Zürich[*]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Zürich  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratPaul Eugen Bleuler  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Sabina Nikolaievna Spielrein[3] (în rusă Сабина Николаевна Шпильрейн; n. 25 octombrie/6 noiembrie 1885, Rostov-pe-Don, Imperiul Rus – d. 11 august 1942, Zmiiovskaia Balka, RSFS Rusă, URSS) a fost un medic rus evreu și psihanalistă. Ea a fost pacienta și eleva lui Carl Gustav Jung și prima femeie care a primit un doctorat în munca psihanalitică.

Ea a fost succesiv pacienta, apoi studenta, apoi colega lui Carl Gustav Jung, cu care a avut o relație intimă în perioada 1908-1910, așa cum este documentat în corespondența și jurnalele lor.[4][5][6] De asemenea, ea s-a întâlnit, a corespondat și a avut o relație colegială cu Sigmund Freud. Unul dintre cei mai cunoscuți care au fost psihanalizați de ea a fost specialistul elvețian în psihologia dezvoltării, Jean Piaget.[7] Ea a lucrat ca psihiatru, psihanalist, pedagog și pediatru în Elveția și Rusia.[8] Într-o carieră profesională de treizeci de ani, a publicat peste 35 de lucrări în trei limbi (germană, franceză și rusă), care acoperă psihanaliza, psihologia dezvoltării, psihologia și psihologia educațională.[9] [10] Cea mai cunoscuta și probabil cea mai influentă lucrare publicată în domeniul psihanalizei este eseul intitulat "Die Destruktion als Ursache des Werdens" (Distrugerea drept cauza de a intra în ființă), scrisa în limba germana în 1912.[11][12] Sabina a fost, de asemenea, cunoscută ca pionier al psihanalizei și unul dintre primii care a introdus ideea de instinctul morții. A fost unul dintre primii oameni care au efectuat un studiu de caz privind schizofrenia și a realizat o disertație în jurnalul psihanalitic. [13]

Deși Spielrein a fost în mare parte amintită din cauza relației sale cu Jung și a fost uneori obiectul unor speculații aprinse, ea este acum din ce în ce mai mult recunoscută ca un gânditor important și inovator care a fost marginalizat în istorie din cauza eclectismului ei neobișnuit, a abordării ei feministe a psihologiei și datorită morții ei în Holocaust.[9][14]

Commons
Commons
Wikisursă
Wikisursă
  1. ^ https://bpsi.org/i-too-was-once-a-human-being-my-name-was-sabina-spielrein/, accesat în 11 octombrie 2022
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
  3. ^ Also transliterated Shpilrein, Shpilrain sau Shpilreyn.
  4. ^ Carotenuto (ed.), Aldo (1982). A Secret Symmetry: Sabina Spielrein between Jung and Freud. New York, NY: Random House.
  5. ^ Carotenuto (ed.), Aldo (1986). Tagebuch einer hemlichen Symmetrie: Sabina Spielrein zwischen Jung und Freud. Freiburg: Kore.
  6. ^ Lance S. Owens, Jung in Love: The Mysterium in Liber Novus (Gnosis Archive Books, 2015), 27-35. ISBN: 978-0692578278 (Online edition available.)
  7. ^ Schepeler, E. M. (1993). „Jean Piaget's experiences on the couch: Some clues to a mystery”. International Journal of Psycho-Analysis. 74 (2): 255–273. PMID 8491531.
  8. ^ Etkind, Alexander (1997). Eros of the Impossible: The History of Psychoanalysis in Russia. Boulder, CO: Westview Press. p. 172.
  9. ^ a b Launer, John (2014). Sex Versus Survival. The Life and Ideas of Sabina Spielrein. London: Bloomsbury Publishing. ISBN 978-0-715-64741-7.
  10. ^ Richebächer, Sabine (2008). Eine fast grausame Liebe zur Wissenschaft. Munich: BTB.
  11. ^ Spielrein, S. (1912). „Die Destruktion als Ursache des Werdens”. Jahrbuch für Psychoanalytische und Psychopathologische Forschungen. 4: 464–503.
  12. ^ Spielrein, S. (1994). „Destruction as the Cause of Coming into Being”. Journal of Analytical Psychology. 39: 155–86.
  13. ^ „Sabina Spielrein”.
  14. ^ Covington, C.; Wharton, B., ed. (2003). Sabina Spielrein: Forgotten Pioneer of Psychoanalysis. Hove: Brunner-Routledge.
  15. ^ Offizielle Film-Website Abgerufen am 3. September 2011.
  16. ^ Rezensionen: 1 (der Freitag Nr. 48, 21. November 2003) / 2 Arhivat în 25 ianuarie 2018, la Wayback Machine. (Brigitte Häring, myBasel.ch) / 3 (Anne Kraume in taz, 17. November 2003) / 4 (Sabine Hensel bei Cinema Schweizer Filmjahrbuch). Abgerufen am 3. September 2011.
  17. ^ Arhivat în 100 d.Hr., la www.medusa.it . (Im Internet Archive.)
  18. ^ Arhivat în 100 d.Hr., la www.tagesanzeiger.ch In: Tages-Anzeiger vom 3. September 2011, abgerufen am 2011.