Susceptibilitate magnetică - Wikipedia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Susceptibilitatea magnetică, χ, este o mărime adimensională care reprezintă răspunsul substanței la acțiunea unui câmp magnetic extern, definindu-se ca raportul dintre valoarea magnetizării (sub acțiunea câmpului magnetic de intensitate H) și intensitatea câmpului magnetic H.
Susceptanța - Mărime, notată de obicei cu B și este definită ca raportul dintre componenta reactivă a curentului și valoarea efectivă a tensiunii la bornele elementului, porțiunii sau întregului circuit:
![{\displaystyle B=I_{r}/U=I\sin \varphi /U=Y\sin \varphi [\Omega ^{-1}]}](https://wikimedia.org/api/rest_v1/media/math/render/svg/fb6200ca87f3c4082f5c6cddb81e907d9389525b)
unde φ este defazajul dintre tensiune și curent.
Susceptanța este partea imaginara a admitanței complexe, 