locotenent - Wikționar
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din italiană locotenente.
Pronunție
- AFI: /lo.ko.te'nent/
Substantiv
| Declinarea substantivului locotenent | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | locotenent | locotenenți |
| Articulat | locotenentul | locotenenții |
| Genitiv-Dativ | locotenentului | locotenenților |
| Vocativ | locotenentule | locotenenților |
- grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului-major; persoană care are acest grad.
- (înv.) persoană care ține locul unui demnitar.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online