morfem - Wikționar
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din franceză morpheme.
Pronunție
- AFI: /morˈfem/
Substantiv
| Declinarea substantivului morfem | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | morfem | morfeme |
| Articulat | morfemul | morfemele |
| Genitiv-Dativ | morfemului | morfemelor |
| Vocativ | ' | ' |
- cea mai mică unitate (radical, prefix, sufix, desinență etc.), care are sens lexical sau gramatical, din structura morfologică a unui cuvânt.