taur - Wikționar
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din latină taurus < proto-indo-europeană *táwros. Confer și greacă antică ταῦρος (taûros), prusacă veche tauris, proto-germanică *steuraz. Poate de origine semitică; confer proto-semitică *θawr-.
Înrudit cu aromână tavru, asturiană toru, catalană toro, corsicană toru, franceză taureau, friulană taur, galiciană touro, italiană toro, occitană taur, portugheză touro, retoromană taur, sardă trau, siciliană tàuru, tàvuru, spaniolă toro, venețiană toro și valonă torea.
Pronunție
- AFI: /ˈta.ur/
Substantiv
| Declinarea substantivului taur | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | taur | tauri |
| Articulat | taurul | taurii |
| Genitiv-Dativ | taurului | taurilor |
| Vocativ | taurule | taurilor |
- (zool.) (Bos taurus) mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț.
- (entom.; pop.) rădașcă.
- (pop.) om puternic și brutal.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș
Vezi și
Traduceri
masculul necastrat al vacii
|
|
Referințe
friulană
(furlan)
Etimologie
Din latină taurus.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
taur m., taurs pl.
- (zool.) taur
Vezi și
Referințe
occitană
(occitan)
Variante
Etimologie
Din latină taurus.
Pronunție
- AFI: /'taw/
Substantiv
taur m., taurs pl.
- (zool.) taur
Referințe
retoromană
Etimologie
Din latină taurus.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
taur m., taurs pl.
- (zool.) taur