tristețe - Wikționar
De la Wikționar, dicționarul liber
română
Etimologie
Din trist + sufixul -ețe (după franceză tristesse, italiană tristezza).
Pronunție
- AFI: /trisˈte.ʦe/
Substantiv
| Declinarea substantivului tristețe | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tristețe | tristeți |
| Articulat | tristețea | tristețile |
| Genitiv-Dativ | tristeții | tristeților |
| Vocativ | ' | ' |
- starea sufletească apăsătoare; p. ext. regret.
- Tristețe exprimată de o doină.
- O dulce tristețe.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
stare de spirit a unui om trist