Aromani Meglenoromani Istroromani, Berciu Adina, Lozovanu Dorin, Coman Virgil

The Aromanians in Contemporary Romania

Revista Română de Sociologie, 2011

THE AROMANIANS IN CONTEMPORARY ROMANIA Romanians are one of the native people from this part of Europe, the only heirs of the eastern Roman Empire. Romanians were born, as showed in historical and linguistic studies, on both sides of the Danube River, an ethnical continuity on both banks of the river, until the Slav people arrived in the 6th and 7th centuries AD. The political situation created after the First World War caused serious problems for the Aromanians in the newly created Balkan states. There were substantial population exchanges among the Balkanic countries (Greece, Turkey, Bulgaria). This situation led to the change of the ethnic composition in these countries There were three main emigration centers: Meglenia, Veria and Vodena. The idea of the Macedo-Romanians' migration to Cadrilater represents a consequence of the demographic pressure put on the Aromanian population living in Greece. The difficulties, which appeared, caused the migration to Cadrilater of an important Aromanian segment (more than 25 000), between 1925 and 1933. But these circumstances did not mean the end of their tragedy because they were displaced to Constanţa and Tulcea when territory in Cadrilater was ceded to Bulgaria (September 1940). In Dobrudja, the Macedo-Romanians are a linguistic and cultural community, but, at the same time, south-Danubian Romanians, due to hostile historical events, were forced to settle here. In their native lands, they were in contact with other Balkan people, being separated from the body of Carpathian and Danubian Romanianhood. Looking after sheep, carrying merchandise and trading were the main issues that shaped the common ethnic and linguistic aspects of survival on both sides of the Danube River. The paper is focused upon the situation and specific problems of the Aromanians living in contemporary Romania.

Cerceii elenistici din aur din colecţia Orghidan

Cercetări Arheologice, 2000

Podoabele din aur din Colecţia Orghidan, în special cele elenistice, au mai constituit obiectul unor cercetări sumare într-un articol semnat de M. Gramatopol şi R. Theodorescu 1 precum şi într-o comunicare nepublicată, susţinută de M. Sfârlea la o sesiune de comunicări ştiinţifice a Muzeului Naţional de Istorie a României. în ambele cazuri, autorii s-au rezumat la o descriere succintă a pieselor elenistice din colecţia aflată în discuţie. Provenienţa bijuteriilor nu este cunoscută, majoritatea fiind achiziţionate prin reprezentanţi la vânzările publice din ţară şi străinătate. Am considerat deci utilă o reluare a studiului podoabelor elenistice din Colecţia Orghidan cu descrierea lor în detaliu, insistând asupra elementelor de tehnică precum şi asupra analogiilor stilistice care, chiar dacă nu pot oferi o localizare certă a atelierelor de provenienţă a pieselor cercetateaceasta putând fi însă presupusă în unele cazuri-oferă în schimb premisele pentru o datare relativ corectă. Obiectul cercetării acestei comunicări se rezumă la cerceii din epoca elenistică, reprezentaţi în colecţia inginerului Constantin Orghidan prin exemplare dintre cele mai reuşite. 1. Pereche de cercei din aur cu toarta circulară din mai multe sârme din aur înfăşurate, ce se îngustează progresiv la un capăt, iar la celălalt se termină cu o protomă de leu modelată "au repoussé" din două jumătăţi de foaie din aur sudate longitudinal. Gâtul tronconic sudat de cap este bordât cu fir pseudo-periat, iar partea centrală este decorată cu filigran în forma literei "S" culcată, cu o buclă mai mare şi una mai mică şi cu granule. Sudura gâtului de toarta cercelului este mascată de un fel de caliciu format din triunghiuri bordate cu fir perlat şi dispuse în motivul "dinţilor de lup", (înv. nr. C 4209, C 4210. Diametrul toartelor = 19 şi 20 mm.; G = 3,96 şi 4,25 g; Au 900%0). Cerceii cu torţi din mai multe sârme înfăşurate, terminate cu protome de leu sunt foarte frecvenţi în mormintele elenistice de la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al Ill-lea a Chr. Analogii s-au descoperit la Kerci, la Sedes în Salonic, la Kazani, Amphipolis, Curium, Syracuza, Todi 2 , Odessos (Varna) şi Mal Tepe 3. La Rheneia s-a găsit un exemplar cu o mărgea din piatră semipreţioasă fixată între protomă şi toarta propriu-zisă 4. De asemenea, exemplare similare au fost semnalate la Muzeul de artă din Bloomington, Indiana 5 şi într-o colecţie particulară din Elveţia 6 .

Consideraţii asupra unei podoabe elenistice din aur din „Colecţia Orghidan”

Cercetări Arheologice, 1997

Bijuteriile elenistice, nu mai puţin decât alte forme de exprimare artistică ale grecilor din ultimele veacuri înainte de Cristos. invocă în mod constant apropiata legătură dintre om şl forţele supranaturale, care se întrepătrundeau cil viaţa sa. Abundă reprezentări de zei şi zeiţe, ca şl ale creaturilor mitologice variate. Adeseori divinităţile nu erau reprezentate ele însele, ci simbolizate de unul dintre atributele zeităţilor respective 1. Esté şl cazul unei interesante piese din "Colecţia Orghldan". care este expusă în Tezaurul istoric de la Muzeul Naţional de Istorie a României-un pandantiv din aur 2 , în formă de porumbel cu aripile strânse-ce sugerează asocierea cu Afrodita, pe care grecii o reprezentau purtată în ceruri de un car tras de porumbei 3. Pe pieptul păsării se încrucişează în chip de hamuri patru trese din filigran, ce converg către o casetă mică, rotundă, cu peretele din bandă din aur în "dinţi de lup", care încastrează un "cabochon" din piatră roşie.

Note despre numele proprii în traducerile românești din secolul al XVIII-lea ale Vieții lui Petru (de Antonio Catiforo)

Diacronia, 2017

Vita di Pietro este o lucrare alcătuită de grecul Antonio Catiforo în limba italiană, publicată la Veneția, în 1736; o versiune a sa în limba greacă a fost publicată tot la Veneția, un an mai tîrziu, de către Alexandros Kankellarios. Lucrarea conține șase cărți și sintetizează informațiile oferite de surse referitoare la epoca și personalitatea țarului rus. În română, ea a cunoscut mai multe traduceri la jumătatea și în a doua perioadă a secolului al XVIII-lea, în toate cele trei provincii românești. Numărul mare de copii arată interesul de care s-a bucurat această lucrare în epocă. Articolul de față prezintă cîteva particularități ale transferului numelor proprii din limba-sursă în limba-țintă. Am analizat patru tipuri de nume proprii: horonimul Moscovia și etnonimul aferent, horonime occidentale, antroponime rusești, antroponime de alte origini, urmărind felul în care traducătorii se raportează la sursă și diferențele dintre versiuni din acest punct de vedere.

Termeni cromatici derivaţi de la nume de realii

2019

Les hommes ont besoin de couleur. Le monde d'image qui est composé par une diversité des formes de couleurs représente un moyen de communication. «La faim» de couleur est prononcé. Cette «faim» explique l'apparition de nouvelles moyens pour exprimer les nuances de couleurs, comme: limoniu, toporăşiu, scorţişoriu, corbiu, lemniu, cînepiu etc. Mais, dans la communication on a besoin d'exprimer les nuances spéciales qui provoque l'apparition de ces mots dérivés du nome de l'objet qui a cette couleur.

Din istoria arheologiei Bucovinei: o scrisoare inedită de la arheologul Dionisie Olinescu către preotul Constantin Morariu

2022

In the Austrian Bukovina there were two private societies, with an archaeological-historical-museistic profile: the Museum Society of Siret, founded by Captain Josef von Gutter (1870-1886) and the Romanian Archaeological Society from Chernivtsi, founded and led by the amateur archaeologist Dionisie Olinescu (1886-1893). Olinescuʼs society took over an important part of the collections of the Museum Society of Siret, completed them and contributed directly to the foundation of the collections of the National Museum of Bukovina (Bukowiner Landes-Museum) in Chernivtsi (1893). The following article captures a small fragment from the life of Dionisie Olinescu, the most important Romanian archaeologist of the Austrian Bukovina, forced by unfavorable circumstances to leave the province in the year of 1893 and to take refuge in the Romanian Kingdom, where he had a quite difficult career trajectory. The letter in question contains some novel elements regarding Dionisie Olinescuʼs biography and family and his activity after 1893. The letter brings, at the same time, a modest contribution to the historiography of the archaeology of Bukovina.

ETHNOGRAPHIC RESEARCHES CONCERNING THE ROMANIANS BETWEEN KOZLODUY AND SVISHTOV (English version)

Revista Romana de Sociologie, 2011

In Northern Bulgaria, along the Danube River, between Lom and Sishtov, there are groups of villages, communes and towns inhabited by a majority population of Romanian origin. However, as they do not benefit from minimum minority-specific rights at the beginning of this 21 st century (education and religious service in their native language), the members of this population now move away from their mother tongue, adopting Bulgarian as their language and asserting themselves as Bulgarians. This article aims to present the ethnocultural and historical situation of these Romanian communities located in the cross-border cooperation area on the right shore of the Danube River.

Elena Dragan : Biobibliografie

2019

Studiul biobibliografic completează lista biobibliografiilor din colecţia Universitari bălţeni. Profilează imaginea decanului Facultăţii Limbi şi Literaturi Străine, dr. în filologie Elena Dragan. Este o viaţă dăruită Facultăţii. Aici se formează ca specialist, contribuind eficient la evoluţia Facultăţii. Biobibliografia oferă cititorilor referinţe despre două vieţi care se intersectează influenţindu-se reciproc: viaţa Dnei Elena Dragan şi cea a Facultăţii.